A fost cu totul “intamplatoare” revenirea in spatiul public acum cateva luni a obositului de Crin Antonescu. Haha, pe dracu’!
Si e cu totul “intamplator” ca USL 2025 il propune cacandidat comun la Cotroceni.
Ba, români, voi nu v-ati saturat sa fiti prosti?
(sursa foto – Academia Catavencu)
Ba, politicieni, voi nu ați înțeles ca s-a terminat cu fonfleurile politice?
Ia sa asteptam info si imagini cu noptile de poker ale lui Crin din perioada veche a USL. Vlad Moisescu sigur mai are ceva la arhiva.
Ba, ce vremuri de rahat traim!
PS: Poate ați uitat cine e Cacarau, papagalul chiulangiu care acum 12 ani, după o îndelungată cariera de sinecurist leneș pe banii Statului, își bătea joc de România. Eu nu am uitat. Uite niște remindere:
Si, daca tot ne place sa ne dam singuri mumu, am scris si un pamflet despre asta:
Sula destinului vine mereu nelubrifiată
Stiu, dragii mei, ca printre voi sunt mulți pudibonzi de mucava care se partzaie delict la vederea limbajului meu, câteodată plin de măscări.
Dar vremile sunt cacacioase, așa ca va invit sa nu mai fiți ipocriți. Asta e stilul, asta e omul, asta e Alexa, luați-ma cu lămâie sau cu o votca, dar nu mai faceți pe curvele virgine. Fiindcă rahatul e gros si puturos, e cod cacaniu de prostie in România.
Am găsit meme-ul asta mai jos si, pentru cei ce nu știu engleza prea bine, am zis sa îl “traduc” prin titlul de mai sus: cumva tot aia e.
Băi, și stau și mă uit la noi cum ne place să ne dăm foc la valiză și după aia să ne plângem că ne miroase a plastic ars. Ca societate, parcă am fi ăla care-și taie creanga de sub picioare și în cădere își face selfie pentru Instagram cu hashtagul #gravitatianuereal.
România e ca un grup de oameni care votează cu entuziasm să se construiască un cazino în loc de spital, și apoi, peste 5 ani, îi găsești făcând greva foamei că n-au unde să-și trateze ciroza.
Sau poate vrei să vorbim despre cum ne place să aplaudăm când se taie toți copacii ca să avem noi mall? Sau cum radem de aia, foarte putini, care protestează ca se taie acești copaci si pe care ii facem “tâmpiți de ecologiști”?!
După care, evident, ne plângem pe Facebook că ne topim de căldură vara și că n-avem aer curat.
Și când îți zice cineva „băi, dar poate nu-i cea mai bună idee să facem X sau Y chestiune, sărim toți să-l făcem nebun și antiprogres.
Pentru că de ce să învățăm din greșelile altora când putem să le facem și noi, dar mai cu talent?
Suntem poporul care da spargere la propriul apartament și după aia suna la 112 să raporteze că i-au dispărut lucrurile.
Și cel mai tare e că avem memorie selectivă. Când vine vorba de consecințe, parcă suntem bătrânii ăia care uită ce-au mâncat la prânz, dar țin minte perfect rețeta de cozonac a bunicii din ’52. Fix când ar trebui să facem conexiunea între ce-am făcut și ce ni se întâmplă, pac! – amnezie totală.
Si ce ca se împlinesc 35 de ani de la Revoluție? Mai important e ca apare seria a doua de la Squid Games pe Netflix, vaaai, ce tare, dă-i dracu’ pe martirii nostri din 1989, nu ne-au zis aia de la Antena 3 ca a fost lovitura de stat, ce?!, a fost terminat vreodată dosarul Revoluției? Nu ne interesează, noi suntem romani deștepți, le știm noi pe toate!
Și e fascinant cum ne place să repetăm ciclul ăsta. Ciclul auto-muii.
Dar stați că vine partea cea mai funny: când, în sfârșit, ne lovesc consecințele, avem un talent extraordinar să dăm vina pe oricine și orice, de la conspirații planetare până la influența retrogradă a lui Mercur. Orice, numai să nu recunoaștem că poate, doar poate, nu-i cea mai bună idee să-ți torni singur clor în fântână.
Le știm că-s proaste, dar tot ne întoarcem la ele că „poate de data asta e altfel”. E fix la fel, doar că mai scump și cu mai multe victime colaterale.
Și când în sfârșit ne ajung consecințele… băăăi, ce festival de uimire și indignare! Parcă am fi copiii ăia care se miră că îi doare burta după ce-au mâncat un kilogram de înghețată. Doar că noi suntem adulți și în loc de înghețată e vorba de decizii care afectează milioane de oameni.
Oricum, până una alta, hai să continuăm să ne mirăm de ce nu merge nimic în țara asta, în timp ce votăm activ pentru toate măsurile care garantează că nu o să meargă nici în următorii 20 de ani. Pentru că de ce să ne facem viața mai ușoară când putem să o facem mult mai periculoasă?