De ce le place oamenilor să își jure dragoste eternă și să arate tuturor că sunt îndrăgostiți până peste cap?
Podul Elisabeta, construit în 1901, a devenit simbol al iubirii după ce au început să apară lacăte cu jurăminte de dragoste eternă. Ce mesaje sunt pe lacăte și care este adevărul despre acest pod? Era într-adevăr un loc al întâlnirilor romantice dintre soldați și fete, la început de secol?
Sute de povești de dragoste ferecate în tot atâtea lacăte atârnă deasupra Someșului, în centrul orașului. Cum arată oare iubirile din lacătele roase de soare, de vânt și ger? Sunt adolescentine, romantice, pasionale, solide, trecătoare, cuminți? Câte au rezistat în timp și câte s-au risipit ca un fum deasupra unei ape? Nu vom afla poate niciodată poveștile oamenilor care au vrut să arate lumii că și-au jurat dragoste eternă pe Podul Elisabeta, un pod rece, din fier, încălzit însă de romanticii incurabili.
Rămâne doar să ne imaginăm sutele de povești de pe pod. Care este povestea îndrăgostiților Kiki și Feri, care au scris cu marker pe un lacăt „Forever and beyond” sau cine sunt M și P care au „îmbrăcat” în alb un lacăt mic pe care scrie simplu și banal, dar cu o semnificație aparte pentru ei, „M+P=LOVE”. Mai rezistă oare eternitatea pe care au început-o în 6 noiembrie 2014 A și B: „A&B Let forever begin 06.11.2014”? Ce înseamnă mesajul gravat de Gina și Ionuț: „27.08.2011 II, 27.08.2016 IIII”? Erau doar ei doi, un cuplu ca oricare altul în 2011, iar între timp au apărut și doi copii?
Citate motivaționale sau citate legate de iubire, jurăminte de dragoste eternă au fost scrise și pe balustradele Podului Elisabeta. Lore și Bobo sunt cei mai buni prieteni și au vrut ca toată lumea să știe acest lucru. Au scris cu un marker negru peste vopseaua gri a balustradei că sunt cei mai buni prieteni. „Eu + viața mea”, urmat de o inimioară desenată stângaci este un alt mesaj de pe pod. Să fie vorba despre un cuplu sau despre o peroană care pur și simplu iubește viața?
Cineva ne îndeamnă pe noi cei care citim poveștile de pe pod să facem ce ne place sau ce iubim cu adevărat. „Do what you love!” scrie cu alb pe balustrada. Sub mesajul motivațional, Dani a primit o declarație de dragoste publică: „Te iubesc, Dani”.
Un verset din Biblie ne învață că dragostea nu va pieri niciodată. Este scris pe pod, dar culmea ironiei tocmai acest mesaj a fost șters de timp. „Dragostea nu va pieri niciodată 1 Corinteni 13” abia se mai poate descifra pe balustradă.
Cum au ales oare îndrăgostiții lacătele? De ce unele sunt mici, altele mari, de ce unii au pus lacăte roșii sau în culori curcubeu sau de ce unele cupluri nu au scris nimic pe lacătul iubirii lor? Rămâne secretul îndrăgostiților. Noi am încercat să aflăm de ce oamenilor le place să pună lacăte pe Podul Elisabeta și de ce își fac publice jurămintele de dragoste eternă. „Obiceiul oamenilor de a pune lacăte pe acel pod cred că este mai degrabă un simbol al faptului că ei țin unul la celălalt și oamenilor le-au plăcut tot timpul simbolurile pentru că oferă sens, avem ceva ce împărtășim împreună”, punctează psihologul Raluca Anton.
Regulile sociale ne fac de multe ori să ne comportăm în alt fel decât ne-am dori doar ca să fim în rând cu lumea. Normele sociale ne fac să arătăm tuturor că suntem într-o relație, că ne-am căsătorit și că avem copii.
„Dacă ne gândim la nevoia oamenilor de a-și face publice relațiile, cum este de exemplu pe rețelele de socializare, atunci avem de a face un statement: eu sunt într-o relație și vreau să arăt celorlalți aceasta, iar a fi într-o relație arată că ești funcțional, ești în conformitate cu normele sociale și ne oferă sens și semnificație. Majoritatea ne găsim sensul și semnificația într-o relație și atunci de multe ori noi arătăm că suntem în conformitate cu normele sociale și cu regulile: să ai o relație, să te căsătorești, să ai copii”, explică psihologul Raluca Anton.
Podul Elisabeta și Podul Nemților
Podul Elisabeta este cel mai vechi pod dat în folosință peste Someș, aflat încă în stare de funcționare. A fost construit în anul 1901, de către primarul Karoly Haller, cu ajutorul armatei. „Acel pod a fost făcut în contextul existenței unei promenade a Clujului care mergea în zig zag pe latura de vest a Cetățuiei și se numea Promenada Elisabeta, de la numele lui Sisi, soția lui Franz Joszef. Ea era foarte populară în vremea aceea și, din păcate, a murit asasinată de un fanatic anarhist italian, Luigi Lucheni, la sfârșitul secolului XX”, afirmă profesorul de istorie Vladimir Alexandru Bogosavlievici.
Despre Podul Elisabeta există unele povestiri care spun cum că la începutul secolului trecut soldații își dădeau întâlnire cu tinerele fete din oraș. Totul este romantic și frumos, atâta doar că nu este adevărat. Profesorul de istorie Bogosavlievici spune că soldații își dădeau întâlnire cu prostituatele și nu pe Podul Elisabeta ci pe Podul Nemților. „Pe Podul Nemților nu aveau loc întâlnirile romantice ale cuplurilor, ci erau racolate prostituatele. I se spunea Podul Nemților pentru că lega Cetățuia (Cetatea Austriacă) de oraș și era un pod acoperit. În 1927-1928, de-a lungul mai multor inundații a fost dezafectat. Sus pe Cetățuie erau prostituatele cele mai ieftine ale Clujului și cazarmele erau tot sus pe Cetățuie. Cazarmele au fost acolo până în 1960”, declară profesorul de istorie.
De unde a pornit ideea Love Padlocks (Lacătele Iubirii)
Lacătele Iubirii au apărut în Europa, la începutul anilor 2000. S-a răspândit în tot mai multe orașe, grație rețelelor de socializare. În Paris și Londra, tinerii leagă lacăte de balustradele podurilor și aruncă cheia în apă, ca dragostea lor să fie eternă. În Cluj, ideea Lacătelor Iubirii a ajuns în anul 2011.
Un an mai târziu, de Ziua Îndrăgostiților, Primăria a montat, la capetele Podului Elisabeta, suporturi din metal, sub formă de inimioară, pe care îndrăgostiții să pună lacătele. Suporturile din metal s-au umplut cu lacăte și au fost demontate de autoritățile locale, dar nu au mai fost montate altele.
În 2013, prin intermediul Facebook, un grup de tineri au organizat un eveniment prin care clujenii erau invitați să vină pe pod și să pună lacăte, să își pună și o dorință, iar cheia să o arunce în râu pentru îndeplinirea dorinței. De atunci, nu au mai fost organizate evenimente speciale, dar îndrăgostiții păstrează obiceiul de a pune lacăte.