Și ia să răsfoim noi Legea partidelor politice (14/2003) și să ne aplecăm înțelegerea asupra Art. 46 (1) unde legiutorul a prevăzut faptul că:
“Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege; b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia”.
Deci, despre ce anume vorbim în ultimii ani, de când necazul “Beciului Domnesc” s-a prăvălit necruțător peste indivizi care se credeau intangibili în jafurile lor asupra bugetelor Țării? Exact: am asistat la transformarea în ilicit a scopurilor partidelor și nici nu mai trebuie să exemplific cum realizarea acestui scop se face prin mijloace ilicite, în miez de noapte, prin acțiuni care nu sunt trecute în statutul și programul politic ale acestor partide politice.
Mai este necesar să facem o listă cu membri de vază ai partidelor din România care au primit condamnări la închisoare cu executare și deja le execută? Sau cu cei care au deja o condamnare cu executare dată în primă instanță și care acum fac gălăgie pe la televiziuni, îndemnând la destabilizarea ordinii publice și a instituțiilor statului de drept, în așteptarea condamnărilor definitive? Nu-i mai pomenim pe cei care acum sunt în faza de urmărire penală sau prin tubulatură în așteptarea judecății – ei sunt inocenți până nu se pronunță un judecător cu privire la “inocența” lor.
Haide să ne amintim și să nu mai uităm toate scandalurile pe tema justiției, toate zilele de “marția neagră” care au urmat în momentul în care mahări și sponsori ai partidelor politice din România au fost epurați din viața publică, din politică sau din mult prea cinstitele guverne. Nici nu mai contează că tonul la tulburarea ordinii publice în scopul acaparării ilicite a puterii l-au dat mineriadele lui Ion Iliescu. De atunci am ținut-o tot într-o mineriadă și pușcăriadă: Bancorex, Doasrele Țigaret, Jimbolia, Eterna și Fascinanta Românie, Clisura Dunării, Miron Cozma, Gabriel Bivolaru, Dinu Patriciu, Adrian Năstase, Dan Voiculescu, șamd – tot atâtea pete negre pe obrazul clasei politice româneși care s-a pretat să întoarcă țara pe dos în interesul unor borfași, în interesul lor personal de borfași.
“Când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice”, este clar că a venit vremea să cerem ca litera și spiritul legiii să fie respectate. Și, fie aceste partide se curăță de infractori, fie cerem justiției să le dizolve.
Să ne gândim, în umilința noastră de alegători și contributori la bugetele statului că, liderii acestor partide și sponsorii lor din umbră, în loc să tot încerce să-și forțeze propriii parlamentari și guvernanți să voteze diverse amnistii și grațieri, să stea să coacă în miez de noapte diverse ocolișuri ale legii, mai bine ar face să se preocupe de reintrarea partidelor lor pe făgașul legal al scopului pentru care aceste partide au fost create.
Aceasta este adevărata liniște de care are nevoie România: respectarea legilor de sus până jos.
Pentru asta merită să se stea în stradă.
Altfel victoria de etapă obținută ieri și pusă ipocrit și mincinos în discuție publică – că vor abroga sau proroga, adică vor amâna punerea în aplicare a ticăloaselor Ordonanțe de Urgență pentru Nevoi Personale, va rămâne doar atât: o victorie de etapă. Cu prima ocazie, vor încerca altă manevră, se vor adapta. Și, oricum, au produs destul rău până acum. Să-i ajutăm să-și revină, cu Legea în mână: avem nevoie de partide politice, dar avem nevoie de ele curate și cu scopuri oneste.