La ei, 50 de ani inseamna, cum se spune, “puterea varstei” – o putere care nu-i scuteste de slabiciuni. Fac burta si le slabeste vederea. Sunt mai sensibili la stres si rezista mai putin la efort. Se sperie de cel mai mic semn de boala si se gandesc pe loc la infarct. In unele seri, in pofida luminii discrete a lampii de la capul patului si a cantecului de dragoste pus in surdina, ceva nu merge.
De fapt, nimic nu merge. Atunci sunt cuprinsi de panica. Pentru un barbat, cand lucrurile nu merg in aceasta privinta, restul nu mai are nici o importanta. Sunt inspaimantati la idea ca, intr-o zi, masinaria nu va mai functiona ca lumea. O deficienta cumplit de greu de admis, care ii da peste cap.
Ce se petrece de fapt cu partenerii femeilor? Vestita lor “andropauza” este discutabila. Cuvantul vine din greaca, “andros” inseamnand barbat, iar “pauses”, oprire sau incetare. Numerosi medici cred ca termenul nu este potrivit pentru a desemna, din punct de vedere strict biologic, ceea ce li se intampla barbatilor. La ei, proportia de hormoni masculini, de testosteron (din cauza caruia creste barba si se dezvolta muschii, iar ei sunt plini de elan si de initiative), se mentine fara probleme pana la 50 de ani, dupa care incepe sa scada. La unii mai devreme, la altii mai tarziu. Dar nu exista o incetare brutala, ca la femei. Unii privilegiati ai echilibrului biopsihologic nu vor sti niciodata ce inseamna andropauza.
Pana la 50 de ani, barbatul este oarecum “in garantie” in ceea ce priveste productia hormonala. Desi concentratia si mobilitatea spermatozoizilor sunt mai reduse, functia lor reproductiva nu cunoaste vreo data-limita.
Daca nevoile sexuale ale unui barbat sunt mai putin presante decat in trecut, exista motive pentru asta. Unele sunt de ordin fiziologic. Dupa 50 de ani si uneori chiar incepand de la 40, erectia se produce mai rar in mod automat, fiind adesea “stimulata”; e mai bine ca acest lucru sa fie cunoscut si acceptat, fara prejudecati si fara ingrijorare, pentru ca initiativele sa fie luate la momentul potrivit.
Apoi, nu mai trebuie asteptat “turul doi”. Si asta este normal din punct de vedere fiziologic, fiind legat de ceea ce medicii numesc perioada refractara. Cu trecerea anilor, faza de recuperare dureaza din ce in ce mai mult. Asupra ei – sa fie clar – nu actioneaza nici un stimulent.
Aceste motive vin sa se adauge altora, de ordin psihologic. Femeile nu sunt departe de ele. Daca a “urcat” profesional, trebuie sa reziste, cu orice pret. Este stresant. Daca n-o face, se invinovateste, devine posac, isi pierde increderea in sine. Ca sa nu mai vorbim de somaj ori de o pensionare anticipata, care i-ar tulbura si pe cei cu moralul de otel.
Intr-un astfel de context, barbatii cunosc adesea rateuri sexuale. Este inceputul sfarsitului. Apar tensiunile, femeia crede ca partenerul o place mai putin, barbatul se refugiaza in absistenta si devine anxios – ori porneste in cautarea unor senzatii noi, ca sa se linisteasca. Medicii care asculta ceea ce le spun pacientii sustin insa ca asa este.
Si pentru partenerii femeilor, jumatatea vietii este momentul reevaluarilor. O cariera reusita nu e totuna cu o viata personala implinita. Cuplul trebuie sa fie pregatit pentru o astfel de confruntare.
Femeile ori nu cunosc, ori cunosc prea putin sentimentul “urgentei” de care sunt cuprinsi barbatii la vederea unui “obiect sexual” atragator. Pentru ca barbatii sunt “voyeuri”. Este ceva innascut – asa functioneaza ei. Barbatii care despart afectivitataea de raportul sexual sunt mult mai numerosi decat femeile care fac asta: cam 64 % fata de 36 %, conform ultimelor statistici pe aceasta tema. Ceea ce nu inseamna ca barbatul cel mai usuratic si mai libertin sau celibatarul cel mai convins nu poate recunoaste, intr-un moment de uitare de sine, ca viseaza la intalnirea ideala. In schimb, cand intalnirea se implineste si se ajunge la casatorie, pentru unii barbati femeia respectiva nu mai are nici o putere erotica. De aici decurg sexualitatea de rutina cu sotia “cu acte” si jocurile erotice din afara casatoriei, cu partenere intamplatoare.
In timp ce la barbat trecerea la fapte cu o alta femeie nu inseamna nimic, la femeie influenta sentimentelor si a emotiilor este preponderenta. La orice varsta. La femeie, dorinta urmeaza alte cai. O sexualitate feminine reusita nu se defineste in termeni cantitativi, chiar daca unele femei celibatare si independente nu se opresc la un singur partener. In majoritatea cazurilor, si-ar dori-o, dar nu ajung sa-l gaseasca. Uneori cer prea mult, iar barbatii sunt mai complicati decat se arata. Sunt usor de sedus, dar apoi trebuie luati cu binisorul. Tot ceea ce seamana cu o cerere deschisa si limpede ii sperie atat sentimental, cat si sexual.
Intr-o relatie, nu conteaza daca sentimental este mai puternic decat atractia sexuala sau invers. Important este ca relatia sa fie trainica si securizanta. Stiti, poate maxima lui La Rochefoucauld: “Exista casnicii bune, dar nici una fara cusur”. Era un ganditor realist.
In general, dupa 40 de ani, oamenii resimt mai putin nevoia de a trai o mare iubire, acel canibalism care incearca sa faca din doi unul singur, acea pasiune devoranta care, dupa parerea psihologilor, nu este altceva decat o reeditare a pretentiilor exclusive ale copilului fata de mama, persoana din care s-a desprins. Pasiunea alunga nelinistile si spaimele, cel putin pentru moment, Dar nu poate sfarsi decat rau, pentru ca excesul in doze zilnice este de nesuportat.