Mi-a atras atenţia o relatare postată pe pagina de Facebook Clujul Civic. Clujeanul Cornel Mituţ îşi povesteşte experienţa total neplăcută (şi aproape periculoasă) trăită ca “biciclist” dornic să ajungă cu copiii la Baza sportivă din Gheorgheni.
Nu numai că “benzile” pentru biciclete şi trotinete „făcute” (de fapt vopsite pe asfalt, precum gardul) sunt o batjocură, dar şi modul în care proiectantul parcului a “desenat” trotuarele, aşa să fie.
Fix cum “ca să fie” sunt majoritatea trotuarelor din Clujul “smart” şi prietenos, care ne îndeamnă “la mobilitate urbană”, dar care pun în pericol viaţa pietonilor, a mamelor cu copii în cărucior, a persoanelor cu handicap – chestiuni pe care Ziar de Cluj şi NCN le-au demonstrat deseori.
Cluj-Napoca este, prin infrastructură, un oraş total neprietenos cu persoanele cu handicap. Am avut nevăzători căzuţi în gropi nesemnalizate, cazuri de persoane cu handicap incapabile să intre în instituţii publice. Că rampele de acces au fost făcute în bătaie de joc, să fie, “rapid, că aşa a cerut Europa” şamd.
Cluj-Napoca este un oraş total neprietenos cu părinţii cu copii în cărucior care sunt nevoiţi să ocolească pe “căruţabil” stâlpi plantaţi în mijlocul trotuarului. Care sunt nevoiţi să „şerpuiască” printre maşinile parcate pe trotuar, că nu există parcări şi care, deseori, au de a face cu “trotuare” pentru furnici.
Avem trotuare realizate fix numai din bordura care delimitează şoseaua şi din care, culmea, mai răsar şi stâlpişori care, chipurile, îi descurajează pe şoferi să parcheze pe „nimicul” denumit “trotuar”.
Dar să vedem ce experienţă a trăit domnul Cornel Mituţ:
“După o experienţă riscantă, aş spune, de a străbate distanţa dintre Bulevardul 21 Decembrie şi Baza sportivă Gheorghieni, cu copiii pe biciclete, pe nişte bucăţi improvizate de pistă de biciclete până la piaţa Mărăşti (care, apropos, au semn de “cedează trecerea” la intersecţie cu strada unde maşinile au “Stop” şi, evident, pentru şoferi nu există o ordine de clasificare a semnelor), am ajuns în bază. E uimitor cât de „smart” a gândit proiectantul parcului căile de acces făcând trotuare de 30-40 cm lăţime. Nici nu vreau să mă gândesc ce fac cei cu cărucioare pentru copii sau cu handicap.
Domnii de la Primărie, ce părere aveţi?”
Vă răspundem noi, domnule Cornel Mituţ: nici o părere, maxim o ridicare din umeri. Dacă a decis Boc că aşa trebuie să se “comporte” oraşul cu pietonii, aşa se vor face trotuarele. Aşa se vor desena pe planşetă, după cum le va recepţiona Boc.
El fiind mai mic, trotuarele acelea i s-or fi părând extrem de late.
Afirm că nu se vede schizofrenia situaţiei: Boc face tot posibilul să îngreuneze deplasarea cu maşinile personale, clamând din orice ocazie că: “bicicletă, trotinetă, mers pe jos şi autobuz”, dar în acelaşi timp aprobă lucrări de doi bani care împiedică fix deplasarea cu “bicicletă, trotinetă, mers pe jos”.
În capul lui probabil că “mobilitate” urbană e numai dacă te “dai” cu autobuzul, tramvaiul şi troleibuzul.
În rest, dacă va fi întrebat despre situaţia descrisă, ne va spune: „Sunt soluţii, vom face, noi nu am aprobat”…
Şi, gata!