Justitie

CCR: Trimiterea actelor de procedură prin e-mail e asimilată depunerii personale la instanță

Pentru a nu depune cu întârziere actele în dosarele de pe rolul instanțelor, dacă optați pentru variantele fax sau e-mail, este bine să știți care sunt termenele, clarificate prin decizia de mai jos a Curții Constituționale a României, publicată în 3 ianuarie în Monitorul Oficial.

Clujust aminteste că au existat opinii diferite între judecători cu privire la excepția tardivității apelului trimis prin e-mail.

Extras din decizia CCR nr. 605/2016

”Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că alin.(1) al art.182 din Codul de procedură civilă stabilește regula de calcul a termenelor. Acestea se socotesc pe zile, săptămâni, luni sau ani și se împlinesc la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. Alin.(2) al aceluiași articol reglementează excepția de la această regulă, respectiv termenul se va împlini, în situația în care un act trebuie depus la instanță sau la un alt loc, la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art.183 fiind aplicabile. Potrivit dispoziției legale criticate, deși termenele se socotesc pe zile întregi, totuși, în ziua în care se împlinește termenul partea interesată trebuie să depună actul la instanță până la închiderea programului. În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.183 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că alin.(1) prevede trei modalități de transmitere a actului de procedură (depunere la oficiul poștal, cu scrisoare recomandată; la un serviciu de curierat rapid; la un serviciu specializat de comunicare), iar dovada datei depunerii se face, astfel cum rezultă din alin.(3), de partea interesată cu recipisa oficiului poștal, precum și cu înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare pe actul depus. Așadar, dispozițiile art.183 din Codul de procedură civilă reprezintă o facilitate instituită în favoarea persoanelor care nu pot ajunge la sediul instanței în vederea depunerii actului de procedură.

Autorul excepției susține că sunt încălcate principiul egalității în fața legii și accesul liber la justiție, deoarece în ipoteza depunerii la instanță a unui act procedural, prin mijloace de comunicare precum fax sau e-mail, termenul expiră la data încheierii programului de lucru al instanței, în timp ce pentru persoanele aflate în situații identice care depun respectivul act prin scrisoare recomandată în alt loc, termenul expiră mai târziu.

Problema ridicată de autorul excepției de neconstituționalitate privește interpretarea dispozițiilor art.182 alin.(2) prin raportare la dispozițiile art.183 din Codul de procedură civilă în cazul transmiterii actelor procedurale prin fax ori poștă electronică.

În acest sens, Curtea reține că textul legal criticat reglementează termenul de depunere a actelor procedurale raportat la programul de lucru al instanței sau al locului unde trebuie depus actul respectiv, făcându-se aplicabilitatea dispozițiilor legale ale art.183 din Codul de procedură civilă în al cărui conținut nu sunt menționate faxul și poșta electronică ca modalități de comunicare a actelor de procedură, ci numai scrisoarea recomandată la oficiul poștal, depunerea la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, astfel cum s-a arătat la paragraful 17 din prezenta decizie.

În ceea ce privește faxul și poșta electronică, Curtea observă că aceste modalități de comunicare sunt acceptate de lege, însă nu se regăsesc în ipoteza normei legale criticate. Spre exemplu, Curtea reține că art.94 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.970 din 28 decembrie 2015, prevede că actele de sesizare a instanței depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, dată certă și număr din aplicația ECRIS. De asemenea, Codul de procedură civilă prevede aceste modalități de comunicare a actelor de procedură, spre exemplu, potrivit art.148 alin.(2), cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanțelor judecătorești pot fi formulate și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Art.149 alin.(4) din Cod prevede că în cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poștă electronică, grefierul de ședință este ținut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părții care avea această obligație. Potrivit art.199 alin.(1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare. Astfel cum rezultă din dispozițiile art.471 alin.(3), cererea de apel poate fi trimisă și prin poștă, fax, poștă electronică sau curier.

Prin urmare, Curtea reține că părțile interesate au la îndemână, pe lângă depunerea actelor procedurale personal sau prin reprezentant, prin poștă, curier rapid sau prin intermediul unui serviciu specializat de comunicare, și posibilitatea transmiterii acestor acte prin intermediul poștei electronice sau al faxului, fiind astfel facilitată comunicarea rapidă a actelor de procedură.

În speță, astfel cum rezultă din actele dosarului, autorul excepției de neconstituționalitate a transmis actul procedural prin fax după ora de închidere a programului de lucru al instanței.

În ceea ce privește programul de lucru al instanțelor, Curtea reține că acesta este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână și începe, de regulă, la ora 8,00 și se încheie la ora 16.00, potrivit art.89 alin.(1) din Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, mai sus menționat.

În continuare, Curtea observă că cererile trimise prin poșta electronică sau prin fax nu beneficiază de efectele prevăzute de art.183 alin.(1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia un act de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. În timp ce art.183 alin.(3) din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare servește ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, în cazul actelor de procedură transmise pe fax sau poștă electronică, nu există o prevedere similară.

Problema care se ridică în cazul transmiterii actelor de procedură prin intermediul faxului sau poștei electronice este certitudinea recepționării în termenul legal al acestora de către instanța de judecată. În acest sens sunt și dispozițiile art.154 alin.(6) coroborat cu art.241 alin.(3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora mijlocul de comunicare trebuie să fie apt să asigure atât transmiterea textului, cât și confirmarea primirii lui.

Astfel, Curtea apreciază că trimiterea actelor de procedură prin fax sau poștă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanță și nu trimiterii efectuate prin oficiul poștal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanță, iar potrivit dispoziției legale criticate, deși termenele se socotesc pe zile întregi, totuși, în ziua în care se împlinește termenul partea interesată trebuie să depună actul la instanță până la închiderea programului.

Prin urmare, dispozițiile legale criticate nu limitează dreptul părților de a comunica cu instanțele judecătorești, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanțelor prin orice mijloace, cu condiția, subînțeleasă, de a o face în termenele și condițiile prevăzute de lege.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *