Glucidele, respectiv zaharurile, au reprezentat intotdeauna o componenta fundamentala a alimentatiei umane, pe care, timp de peste 7.000 de ani, omul si l-a procurat aproape exclusiv din cereale, fructe si legume. In toata aceasta perioada indelungata, omul nu a cunoscut zaharul rafinat, astfel ca organismul sau s-a adaptat pentru valorificarea in scop energetic numai a glucidelor nerafinate. Alimente cu un mare continut glucidic, cum este mierea, au existat in toate timpurile civilizate, dar ele nu au reprezentat niciodata o modaliate curenta de nutritie. Despre miere se stie sigur ca era folosita mai ales in scopuri terapeutice, in practica diferitelor ritualuri religioase si numai in mod cu totul exceptional ca aliment.
Socul zaharului rafinat. In mod brusc, planeta a cunoscut “binefacerile” zaharului rafinat, care a creat o bresa in comportamentul alimentar al omului, ducand, in parte, la dereglarea mecanismelor de adaptare ale organismului uman. Acest soc glucidic, de fapt, a inceput in secolul al XIX-lea, cand alimentatia glucidica traditionala este data la o parte in mod ireversibil prin fabricarea industriala a zaharului din sfecla si trestie. Productia mondiala de zahar a crescut continuu in dauna consumului de cereale, principala sursa de glucide.
Consumul exagerat de zahar rafinat se reflecta si in cantitatile din ce in ce mai mari de bauturi nealcoolice care se prepara pe baza de zahar. Explicatia stiintifica a preferintelor omului pentru consumul exagerat de zahar rafinat tine de faptul ca acesta are un gust placut, se absoarbe rapid si tot asa de rapid creeaza o senzatie de forta, o stare generala buna. S-a constatat, totusi, ca organismul uman, profilat timp de 7.000 de ani pe metabolizarea glucidelor provenind din cereale, legume si fructe, nu s-a adaptat inca la actiunea socului produs de zaharul rafinat. Asa se face ca, datorita abuzului de zahar, patologia umana cunoaste o crestere ingrijoratoare a diabetului, obezitatii si arteriosclerozei.
Situatia este deosebit de alarmanta in arterioscleroza, de aparitia careia abuzul de zahar rafinat este considerat printre principalii vinovati. Aceasta boala, care se afla intr-o continua crestere si care de fapt pregateste terenul pentru infarct, apoplexie cerebrala si angina pectorala, ocupa locul nr. 1 pe scara mortalitatii in majoritatea tarilor civilizate.
Consum rational. Foarte multi oameni de stiinta imbratiseaza ideea ca zaharul rafinat trebuie considerat doar ca un condiment care sa fie folosit cu multa precautie, la fel ca sarea de bucatarie, piperul, mustarul etc. Tinand seama de calitatile sale ca aliment caloric si tonic de prim ordin, ca utilizator al albuminelor si acizilor, practic vorbind, zaharul rafinat devine indispensabil alimentatiei moderne. Dar consumul trebuie sa fie rational si bine proportionat, in raport cu sursele traditionale de glucide ale naturii, respectiv cerealele, legumele si fructele.
Fara indoiala ca omul viitorului va iesi din impasul creat de invazia zaharului rafinat, pentru ca posibilitatile adaptarii umane sunt practic nelimitate.