Politica

Cât câștigă, de fapt, un parlamentar și de ce nu funcționează această instituție? Deputatul Emanuel Ungureanu arată, în exclusivitate pentru Ziar de Cluj, adevărata față a Parlamentului

Într-un interviu, acordat în exclusivitate pentru Ziar de Cluj, deputatul clujean Emanuel Ungureanu le dezvăluie alegătorilor culisele Parlamentului, așa cum nu au mai fost spuse niciodată de către un parlamentar aflat în plină exercitare a mandatului. De ce este nefuncțională Camera Deputaților, cât de nefuncțională este, cât câștigă, de fapt, un parlamentar, care sunt modalitățile prin care aleșii poporului pot „palma” banii primiți de la Parlament, fără a-i întreba cineva de sănătate și în deplină legalitate, pentru că regulamentele sunt de așa natură făcute, cât de puțin lucrează de fapt un parlamentar și cum sunt încropite, în mod pervers, regulamentele, pentru ca aleșii să pară că muncesc, pentru a-și încasa indemnizațiile, sunt doar câteva dintre întrebările la care deputatul Emanuel Ungureanu ne-a răspuns pe larg. 

Citind următorul interviu, care conține declarațiile integrale ale parlamentarului clujean, veți putea înțelege mai bine de ce această țară se zbate într-o perpetuă agonie politică și legislativă, veți putea realiza pe deplin cât de mare este de fapt dimensiunea dezastrului pe care îl trăim, dezastru adâncit, de către cei pe care îi alegem, cu fiecare mandat câștigat:

„În primele 4 luni din mandatul de parlamentar am constatat că instituția Camerei Deputaților este complet nefuncțională”

„În primele 4 luni din mandatul de parlamentar am constatat că instituția Camerei Deputaților este complet nefuncțională. Instituția este energofagă, în sesnul în care se lucrează haotic, activitatea din comisiile parlamentare este mai degrabă de formă, legislația este stufoasă – și mă refer la cea din domeniul Sănătății – și construită pentru a conserva un sistem feudal în care profesorul-șeful clinicii e un fel de padișah, înconjurat de supuși, nu de colaboratori.
 
Acesta este motivul pentru care primul atac în domeniul sănătății al coaliției PSD-ALDE-UDMR-PNL a fost împotriva O.U.G. 79, și nu la voia întâmplării, unul dintre cei mai mari contestatari ai ordonanței lui Vlad Voiculescu, care încerca timid să depolitizeze spitalele și să profesionalizeze managementul acestora, a fost șeful clinici Ginecologie I, profesorul Stamatian. Acesta a depus inițial mai multe amendamente împotriva acestei ordonanțe, pe care a trebuit să și le retragă, la presiunea propriului partid. 

O să vă întrebați ce interese ar mai avea profesorul Stamatian, care se află aproape de pensie, să conserve sistemul de putere pe care l-a patentat în clinica sa? Vă voi da un exemplu: toate clinicile universitare din Cluj funcționează ca niște feude controlate de conducerea umefistanului (a Universității de Medicină), Colegiul Medicilor funcționează ca un sindicat al doctorilor, care îi apără de acuzațiile de malpraxis, și nu ca un organism viu, profesionist, care luptă pentru asigurarea unui act medical de calitate sau pentru profesionalizarea medicilor.

 În anul 2007, la Institutul de Transpalnt din Cluj, condus de profesorul Lucan, au apărut mai multe cazuri de hepatită C, contactată în spital. În fruntea DSP se afla profesorul Stamatian, care ulterior avea să devină și prefect, a fost și consilier local, șef de secție, șef de catedră. În mod evident, s-a declanșat o anchetă, s-au scris articole atunci. Și, așa cum declara în Comisia de Sănătate profesorul Stamatian, dacă el voia să intervină, intervenea, dacă nu, nu. În cazul de față, profesorul Lucan, fiind un protejat al serviciilor de informații, al Parchetului, al protipendadei Clujului, nu a fost deranjat de către profesorul Stamatian, pentru că făceau partea din aceeași gașcă. Aceasta este realitatea cruntă a motivelor pentru care profesorul Stamatian a lovit, alături de PSD, în O.U.G. 79.

Aceste frății au distrus orice speranță pentru medicii rezidenți

Această ordonanță afecta interesele aceleiași găști din care făcea parte. Sigur, cei din gașcă se mai ceartă. Profesorul Stamatian, spre exemplu, nu îl suportă pe managerul spitalului județean, Petrică Șuscă. Își mai dau la picioare in particular, dar în public sunt ca frații. Aceste frății au distrus orice speranță pentru medicii rezidenți care, văzând cum funcționează sistemul, aleg în marea lor parte să folosească facultățile de medicină de aici doar pentru a-și face o cultură medicală solidă, pe care o folosesc ulterior cu succes în momentul în care, odată ajunși în Occident, încep, în sfârșit, să experimenteze, să practice, să pună mâna pe pacient, pentru că, în anii de rezidențiat, unii chirurgi nu apucă nici să opereze un apendice, ceea ce este o adevărată catastrofă.
 
Ating aici doar tangențial o problemă extrem de gravă. Foarte mulți studenți intră în facultate cu gândul să plece din România, fără nicio speranță că pot să-și găsească locuri de muncă bine plătite în spitale bine dotate, în care să-și practice, cu demnitate și profesionalism, meseria vocațională. Nu pot decât să mă declar dezgustat că majoritatea parlamentară susținută de PNL a omorât mica reformă din Sănătate, în condițiile în care, spre exemplu, în ciuda insistențelor mele în Comisia de Sănătate, abia după al doisprezecelea deces în urma epidemiei de rujeolă, s-a luat în discuție accelerarea unei dezbateri pe legea vaccinării. Prioritatea zero a tovarășilor a fost aceea de a își păstra privilegiile și controlul asupra resurselor din sănătate.

Mi-a fost foarte greu să suport minciuna și ipocrizia unor colegi parlamentari

Ca om care vin din zona jurnalismului, a activismului civic, primele 4 luni în Parlament au fost insuportabile și din alte puncte de vedere. Mi-a fost foarte greu să suport minciuna și ipocrizia unor colegi parlamentari care, în dispreț total față de cei peste 8,4 milioane de romani care trăiesc cu mai puțin de 1200 de lei pe lună, declarau că nu se pot descurca cu cei 1000 de euro pe lună pe care îi primesc din partea Camerei Deputaților, în fapt, din contribuțiile cetățenilor. 

Veniturile unui parlamentar sunt mult mai mari de 1000 de euro pe lună și (…) aceste sume nu se justifică în nici un fel

Vreau să spun foaret clar că veniturile unui parlamentar sunt mult mai mari de 1000 de euro pe lună și, în raport cu munca prestată și cu modul în care se legiferează, aceste sume nu se justifică în nici un fel. 

Probabil că, în premieră pentru un deputat clujean, vă voi spune cu exactitate care sunt sumele reale pe care le primesc, în calitate de deputat. În primul rând, 5 700 de lei este suma netă, adică salariul de bază. Mai apoi, deputatul mai primește următoarele sume: 5700 de lei sumă forfetară pentru cheltuieli care țin de activitatea parlamentară, sumă care nu trebuie justificată cu chitanțe, facturi sau bonuri. Deci, practic, un parlamentar, dacă nu este cinstit cu sine și cu alegătorii săi, are din start aproape 2500 de euro. 

Mai apoi, primește o sumă fixă de 4 600 de lei, în fapt, o mie de euro, pentru cheltuieli de cazare, întreținere în București. Iarăși, această sumă nu trebuie justificată. Sunt parlamentari care pot să își găsească o chirie de 400 de euro și 600 de euro pot să îi cheltuiască fără să-i justifice în vreun fel. 

Veniturile nu se opresc aici. Pentru fiecare prezență în plenul Camerei Deputaților sau în plenul comun, când se întâlnesc cele două instituții, fiecare parlamentar primește o sumă suplimentară, în jur de 170 de lei. Dacă facem un calcul simplu, sunt aproximativ 3 ședințe pe săptămână de plen, deci încă 2040 de lei. 

La această sumă se adaugă indemnizațiile speciale pentru prezența în Comisia de Sănătate, adică alți aproximativ 600 de lei pe lună. 

Dar nu s-a terminat aici. Pentru că un parlamentar mai primește 1400 de lei pe lună pentru cheltuieli de transport în colegiu, fără ca acesta să fie obligat să justifice cu bonuri de motorină sau foi de parcurs cheltuirea acestei sume. Adică, nu te verifică nimeni dacă ai fost în colegiu sau nu. 

Mai sunt colegi care sunt președinți ai unor comisii. Președinții de comisii parlamentare primesc o sumă suplimentară și au la dispoziție mașină personală pentru deplasări în interes de serviciu, sau nu, pe care nu le poate verifica nimeni. Nu e cazul meu, nu sunt președinte de comisie. 

Mai mult decât atât, parlamentarii pot calatori gratuit cu trenul la clasa I sau la vagon de dormit și au decontate două călătorii dus-întors pe săptămână cu avionul la economy class. 

Însă, nu s-a terminat aici. Daca parlamentarul se deplasează cu mașina către București, el fiind ales într-o circumscripție de pe teritoriul României, i se decontează drumul în integralitate, în anvelopa unui consum de 7 litri la suta de km. 

Pentru salarizarea membrilor cabinetului parlamentar, ți se dă o sumă de 5 700 de lei. Din acea sumă poți să angajezi pe cineva, ești un fel de angajator, cu același tip de impozitare ca al unei firme. 5700 de lei, care se împarte pentru salariul brut, care cuprinde CAS, 85% din el se dă pe tot felul de dări. Această sumă este folosită pentru consilieri, referenți, membri ai cabinetului parlamentar, care are la mine 6 persoane. Consilierii mei parlamentari sunt Dora Petrișor, consilieră pe probleme de sănătate, Paula Partnoi, o tânără cu insuficiență renală care a terminat masterul în asistență socială și care mă va ajuta pe departamentul de asistență socială și se va ocupa de cei care se adresează cu petiții cabinetului parlamentar în acest domeniu, Raluca Pop, o studentă în ultimul an la Facultatea de Științe Politice și ale Comunicării, ea se va ocupa de administrație, este o tânără din Dej care a facut transplant renal, Grațiela Coman, o fostă elevă de-a mea, care este studentă la Facultatea de Drept, a fost printre cele mai bune eleve ale mele și mă va ajuta în chestiunile juridice și în cele de secretariat, de preluate a petițiilor și de organizare a cabinetului parlamentar, și Hanna Bota, scriitoare cu dublu doctorat, consilier în probleme de educație și cultură, fost profesor și asistentă medicală, și Răzvan Pârlea, un alt tânăr cu insuficiență renală cronică, de profesie psiholog, pentru că, nu e așa, trăim într-o lume nebună și avem nevoie de un psiholog lângă noi!? El ne va ajuta pe zona de documentare.

Și, ca guvernul PSD să pună cireașa pe tortul privilegiilor parlamentarilor, de la 1 iulie 2018, salariul parlamentarilor se dublează. Se merge pe un coeficient de 1 la 9 și un parlamentar va câștiga net peste 9000 de lei pe lună, păstrându-se celelalte sume.

La modul în care se lucrează acum în Parlament, 150 de oameni ar fi mult prea mulți

După evaluările mele, la modul în care se lucrează acum în Parlament, 150 de oameni ar fi mult prea mulți. Iar un parlament unicameral ar fi, în mod evident, mult mai funcțional. 

Aș fi de acord ca mâine să-mi dau demisia din Parlament pentru un parlament unicameral, cu cel mult 150 de membri, în care salariile să fie de 3-4000 de euro pe lună, dar în care activitatea parlamentară să fie de 8 ore pe zi, față de acum,  când, teoretic, se lucrează 7 zile din 7 dar, în practică, activitatea parlamentară controlabilă, pe care o poți cuantifica, este de numai câteva ore pe zi, să zicem, luni 3-4 ore, marți cam la fel. 

Iar de miercuri, pe un regulament construit pervers, pentru ca parlamentarii să poată să chiulească în voie, s-au așezat așa-zisele comisii în care se face studiu individual. În fapt, o formă de chiul, legalizată de toate partidele care s-au perindat 27 de ani la putere și care au refuzat să schimbe regulamentul pentru ca majoritatea parlamentarilor să rupă ușa marțea sau miercuri dimineața. 

Sigur, nu înseamnă că nu sunt parlamentari conștiincioși, care nu lucrează și se întâlnesc cu ONG-uri și se străduiesc să facă proiecte de legi bune, dar parlamentul ar trebui organizat ca o corporație, în care eficiența unui parlamentar să poată fi măsurată de alegător. 

Nu are nicio importanță cât stai în Parlament, ci ce faci

A apărut pe site-ul multumesc.org o statistică cu prezențele parlamentarilor, însă eu vă spun, cu toată deschiderea, că nu are nicio importanță cât stai în Parlament, ci ce faci. Nici măcar nu are importanță cât de des votezi, ci ce votezi și ce s-a aflat în spatele votului tău. Nu contează de câte ori iei cuvântul la tribuna Parlamentului, ci dacă intervențiile tale au miez și au rost și dacă schimbă ceva. 

Tipul acesta de contorizare a activității parlamentare a ajuns la situații hilare, în care un parlamentar ca Tudor Ciuhodaru, care nu a produs nicio lege buna de când se află parlamentar, în folosul cetățenilor, să contorizeze peste 1500 de intervenții în Parlament pe an, intervenții care nu s-au concretizat în niciun proiect de lege viabil pentru cetățeni. 

Până la urmă, dacă scuturăm sacul anilor de parlamentarism românesc, în democrația noastră sălbatică, vom constata că nu ne putem aduce aminte decât de câteva legi: legea Lupu, cu privire la păduri, legea Ticu, cu privire la CNSAS, legea antifumat a Aureliei Cristea, legea conversiei creditelor în franci elvețieni, a lui Daniel Zamfir, și cam atât. 

În rest, dacă ne uităm pe cheltuielile lunare și anuale de energie și de personal ale Casei Poporului, ne vom da seama că nu este populism atunci când spunem că instituția Parlamentului consumă mult mai mult, în raport cu ce produce. 

Avem tipul de parlamentar papagal

Problema tipului de parlamentarism pe care îl avem noi este că nu avem tipul de parlamentar rezolvator, ci avem tipul de parlamentar papagal, care își aranjează apariții teatrale la televizor sau în presa scrisă, care se preface că rezolvă problemele cetățenilor, participă la simpozioane, colocvii, e foarte vocal în Parlament, dar a cărui eficiență nu se poate măsura în niciun fel, niciodată cetățenii care i se adresează nu spun: mi-a rezolvat problema sau mi-a dat o cale de rezolvare.
 
Colegul meu, Cristian Seidler, a propus program de 8 ore, ca orice cetățean român care primește un salariu. Liviu Dragnea a spus că se va gândi dacă dă curs acestei inițiative sau nu, în mod evident, un mod de a spune: hai, pa! Noi am propus un program de lucru cuantificabil, de 8 ore, am propus ca ședințele tuturor comisiilor din Parlament să fie transmise live, într-un sistem deschis, ca în Parlamentul Irlandei, de exemplu, ca cetățenii să vadă exact ce fac parlamentarii lor, pentru că adevăratul laborator de creație pentru legi este comisia, nu plenul, cum fals se crede.

În plen sunt declarațiile politice, este vârful aisbergului. Adevărata activitate și creuzetul unde parlamentarii ar trebui să gândească legi bune, după ce se consultă cu specialiștii, bineînțeles, sunt comisiile parlamentare. Singura lege cu adevărat buna, pe care a scos-o Comisia de Sănătate în 4 luni, este cea care privește asistența comunitară. În rest, vorbă multă și prea multe ședințe, care au durat între 4 și 10 minute. 

În mod evident, colegii mei sunt deranjați de faptul că eu livrez publicului, în integralitate, activitatea mea în comisii, transmițând live de pe Facebook ședințele din Comisia de Sănătate. Se vede din înregistrări că, mult timp, până s-au resemnat, colegii mei s-au opus vehement acestor înregistrări, zic eu, din motive cel puțin ciudate. Daca îi căutăm cu atât de multă asiduitate pe alegători în campanie, și ne dorim atunci vizibilitate maximă, pentru a fi aleși, de ce să nu ne dorim aceeași vizibilitate pentru ani în care trebuie sa ne justificam sumele generoase de bani pe care le primim de la ei?
 
Iată cum arată ordinea de zi de marți, 31 mai: avem un singur punct pe ordinea de zi! Penultima ședință de comisie a durat 4 minute. De fapt, s-a făcut prezența și s-a decis amânarea, dar banii s-au încasat. Eu am donat două indemnizații de ședință, unde nu s-au ținut lucrări, în contul Asociației pentru Solidaritate și Empatie «Delia Grădinaru».

Eu îmi găsesc rostul în Parlament pentru că am plecat cu un obiectiv foarte clar, numit «legea transplantului»

Eu îmi găsesc rostul în Parlament pentru că am plecat cu un obiectiv foarte clar, numit «legea transplantului», și acum am găsit și mijloacele de promovare a acestei legi, utilă pentru zeci de mii de bolnavi care așteaptă un organ salvator. 

Am găsit un om sufletist din societatea civilă, care este și proprietar al site-ului Epoch Times, Gina Sturdza, cu care am început să lucrăm intens, nu doar la un proiect al legii transplantului, ci și la transformarea unor articole din Codul Penal, care privesc incriminarea traficului de organe și țesuturi umane. Mă întâlnesc zilnic cu organizațiile non-guvernamentale, comunic cu colegi din toate partidele, unii dintre ei oameni rezonabili, ca să găsim cât mai multe soluții viabile pentru a produce, în acest haos generalizat, cât mai bune legi pentru romanii care ne plătesc cu sume atât de generoase. Repet, sumele generoase trebuie sa le raportăm la veniturile medii ale romanilor. 

Legea transplantului este obiectivul principal al mandatului meu. Daca, din cei 465 de parlamentari pe care îi are România, fiecare și-ar asuma o lege bună, atunci s-ar justifica sumele primite de aceștia și votul de încredere acordat de români. Daca ar ieși 465 de legi bune, eu zic ca ar fi fenomenal! Sau dacă s-ar corecta altele, care sunt greșite. Altfel, există o grămadă de maculatură, parlamentari populiști care propun, între altele, legi pentru o zi națională a ardelenilor sau o zi națională a oltenilor sau alte prostii care nu fac decât să umple agenda parlamentară, pentru că, dacă tu ai propus un proiect de lege, el trece prin mai multe comisii și ajung proiecte de respingere care mănâncă timp și nervi pentru toți colegii parlamentari.

Am propus instalarea unor camere audio-video la intrările la grupurile parlamentare și carduri de acces, pentru că, în felul acesta, ai putea verifica dacă parlamentarul a fost la grup, pentru a cuantifica prezența fizică în Parlament. Eu pe Nicolae Bănicioiu nu l-am văzut la Comisia de Sănătate niciodată, între timp s-a și retras, iar în Parlament l-am văzut o singură dată, la începutul legislaturii, când a depus jurământul; au fost probleme de sănătate, a fost ministru al Sănătății și nu a luat niciodată cuvântul în plen, nu l-am văzut niciodată în comisie”, a conchis Emanuel Ungureanu.

Clipul video de mai jos este filmat de către deputatul Emanuel Ungureanu, în data de 25 aprilie. A fost postat pe Facebook de către deputatul clujean, cu următorul comentariu:

„Așa arată bătaia de joc pe banii voștri! Nu s-a discutat NIMIC astăzi în Comisia de Sănătate. Pseudo ședința a durat 4 minute. Majoritatea PSD- ALDE a amânat dezbaterile cu motive puerile. Fiecare dintre deputații prezenți astăzi va încasa 140 de lei. Eu voi dona această sumă pentru că nu am muncit pentru ea. Așa arată Parlamentul României!

În direct din Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților! Pe ordinea de zi impusă de PSD, un record absolut… Două puncte. Dezbatere pe fond asupra proiectului de Lege privind asigurarea calității în sistemul de sănătate și un altul privind asistența comunitară. La ora 15 se va proiecta în cadrul Comisiei de Sănătate un film despre traficul de organe. Eu am trăit acest fenomen, la Cluj, la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal se făcea trafic de organe. Acum, după 14 ani, DIICOT a intrat pe fir, foarte târziu!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *