Toamna nebun de frumoasa se asterne la Cluj, pe o alee din Parcul Central, la pas cu frunzele castanilor. Cel mai experimentat vanzator din Cluj pregateste de astazi, la foc domol, primele castane din Italia.
Ascuns sub o sapca neagra si imbracat intr-un halat gri cu sigla Opel, domnul Sandu gesticuleaza cu lingura de lemn, la 24 de ore de cand Pandurii de la Targu-Jiu si-au luat doua castane de la Fiorentina, in oprobiul cadentat al studentilor de la Politehnica.
“Io v-am zis aseara sa luati castane ca vin italienii”, glumeste in timp ce-ntinde o punguta de castane.
5 lei dupa tranzactie, lamureste cu palma plina de fructe: de astazi, cel mai experimentat vanzator de castane din Cluj, Sandu Covaci, cunoscut si ca Paly, care-o are clienta pe insasi Andra de la Turda, vinde castane din Italia “care au alta culoare, mai deschisa cand is necoapte si ies din coaja si cand is reci”.
“Luati o punguta si faceti comparatie. Asta italiana iese singura si dupa ce se prajeste. Degeaba, dom’le, la romani nu se trateaza castanale. O aratat la televizor ca, daca nu trateaza, in doi ani de zile n-o sa mai fie o castana romaneasca. Trebe curatit care s-o uscat, trebe plantat altul si stropiti cu solutie ca merii, ca perii, ca prunii. Astea-s din Italia. No vedeti numa’ ce gust au, ce bune is. Ce bine se decojesc, nu ca ale’ de aseara”, arata “Castanierul” de la Cluj, cu cealalta mana pe cuptorul de “13 milioane” comandat la un inginer de pe strada.
Alte cateva castane distanta, molfaind, un student de la Politehnica spune ca marimea nu conteaza si renunta la sandwich-ul de 40 de centimetri al concurentei, pentru 100 de grame de castane “de Italia”.
“Nu cred ca am avut nici 11 kile de castane de Baia Mare. Studentii mai cumpara, saracii, ca n-au bani. Tineretul. Ei is clientii de baza. Aici e bine, vand de 30 de ani”, dezvaluie Paly Covaci, cu “C” romanesc, vizavi de casa in care a stat in chirie de la stat 40 de ani.
Pe atunci afacerile mergeau struna, aproape ca in ritm de castaniete si nu era “bai ca Funar avea ce-avea cu ungurii”.
“Bagam masina inlontru si castanele si no, era aproape de toneta”, spune.
A avut o casa in Parcul “Ion Luca Caragiale”, peste parc de toneta interzisa de “Apostol”, fix langa Politehnica, insa acum sta pe Timisului, intr-o locuinta sociala. Le canta-n struna clientilor, dar afuriseste ce-i de afurisit.
“Boc ii baiat bun, da’ Apostol ala o asteptat cred ca si de la mine castane sau sa-i imping ceva, crezi? Intr-un an n-o mai vrut sa-mi dea autorizatie sa stau aici, unde stau io de atatia ani, dar dupa aia l-o-nchis si o venit Moisin si mi-o zis: domnul Covaci, de maine puteti sa va intindeti inapoi toneta pantru castane si popcorn”, zice in timp ce-si masoara din priviri cei 2 metri patrati concesionati sub o rachita de pe strada Baritiu.
Vinde castane de peste 30 de ani si zice ca a invatat meserie de la tatal lui. Printre amintiri despre “vagabonzii” din Primarie care scot castanele din foc cu mana altuia, invarte cutitul in rana microbistilor, mai ceva ca piticul electric de la Barcelona mingea.
“Mai este un soi, de Targu-Jiu, no, alea is cele mai rele. E plina piata de ele, dar dupa 5 minute s-o-ntarit si-s ca betonu’”, zambeste.
Barbatul, in varsta de 58 de ani, a muncit de cand se stie. A lucrat la Sinterom si de-o viata de om a devenit “Castanier”. Recunoaste ca era mai bine inainte de Revolutie, “fara castanele italienesti, cand tot era de la stat, inclusiv locuintele” si duce mana la sapca anevoie. Regreta casa si pace.
“Si io stiu o Andra, aia de la Turda care canta. Tata-so mai vine si mai ia cate-un juma’ de kil de la mine. No… poate ar fi trebuit sa ma duc la Maruta – barbatu-so ca si ala-i ziarist – la emisiune ca poate-mi dadeau si mie casa-napoi”, arata in timp ce scoate inca 100 de grame pentr-un baimarean in camasa apretata roz.
“De Italia? Nici nu ma mir. Doar bunicii mei is de langa Baia Mare si stiu ca nu prea mai is castane pe acolo. Oricum astea-s mai bune”, zice dupa ce-ntinde o bancnota de 10 lei.
Multumit, Castanierul de la Cluj multumeste vremii din Italia pentru castanele bune si jura ca, din pacate pentru economia romaneasca, dar din fericire pentru afacerea proprie, n-o sa mai cumpere romanesti niciodata. In ritmul asta o sa castige mai mult de 100 de lei pe zi din castane.
“Au acelasi pret la en-gros ca astea romanesti: 20 de lei kilu, da’ sa merita. Nu-ti mai cumpara oamenii daca ai castane proaste. Eu am cumparat un sac de 11 kile si vreau sa continui cu ele, ca vad ca merg bine”, arata barbatul, in prima zi de toamna nebun de frumoasa de la Cluj in care s-a lasat convins de beneficiile outsorcing-ului.
