Casa de Cultura a Studentilor a fost infiintata in 1960, dupa cum se poate vedea scris chiar la intrarea in cladire. In ciuda evenimentelor culturale si sociale care se desfasoara in incinta CCS, din strada, cladirea pare pustie. In timp, a capatat nuante cenusii, scarile sunt fisurate, iar curtea e neingrijita.
Cu toate ca aspectul ei nu este unul la fel de modern, pe masura evenimentelor pe care le cuprinde, care se desfasoara in cadrul acesteia, institutia inca are activitate intensa. Acest spatiu destinat evenimentelor culturale sociale a fost renovat ultima data in anul 2010. Insa la vremea aceea a fost vorba de lucrari de modernizare care vizau interiorul, de la schimbarea scaunelor si a pardoselii la reamenajarea scenei. A fost o investitie de 1,7 milioane de lei in urma careia capacitatea de 1000 de locuri a salii de spectacole a fost redusa la 800 de locuri.
Din strada, cladirea pare parasita. Vopseaua, candva alba, care incadreaza ferestrele s-a ingalbenit sub povara timpului.
Peretii cladirii, in nuante la fel de cenusii, sunt, pe alocuri, accidentati, cu bucati de tencuiala lipsa. Cum vii din centrul orasului se poate vedea si partea stanga a cladirii, unde se afla o parcare. Pe partea aceasta nu este nicio fereastra.
Totodata, in lateralele cladirii sunt si doua alei scurte, dar pline de crapaturi prin care incepe sa creasca iarba.
Inclusiv scarile CCS, atat cele din fata intrarii principale, cat si cele din lateral par sa se desprinda unele de altele. De jur imprejurul cladirii este si un gard viu, care arata ingrijit din strada, insa pe micul trotuar ascuns in spatele lui, acesta continua sa creasca.
Nici curtea CCS nu e mai atragatoare. Pe alocuri, smocuri de iarba sunt smulse si un trunchi de copac, langa care troneaza o bucata de fier vechi, contribuie la aspectul inestetic al zonei.
De o parte si de cealalta a scarilor principale se afla doua statui, una reprezentandu-l pe Octavian Goga, iar alta pe George Cosbuc. Si aici marmura si-a schimbat culoarea in nuante de aramiu si verde, iar pe la colturi e fisurata.
Langa statuia lui Cosbuc, un indicator stramb sugereaza accesul persoanelor cu dizabilitati. Dar la intrarea principala nu este niciun fel de rampa pe unde acestia sa aiba acces.
De asemenea, afisele gigant in culori puternice care atarna de geamurile CCS scot in evidenta si mai tare varsta cladirii, care pare ca a „incaruntit” cufundata in nuantele de gri.
In laterala dreapta, pana la club Kharma baza cladirii e retezata de o crapatura continua. De altfel, clubul Kharma e si cel care blocheaza una dintre iesirile institutiei, motiv pentru care aceasta nu are autorizatie de securitate la incendiu. Flavis Milasan a mostenit aceasta problema de la predecesorii sai, dar incearca sa o rezolve.