Carmen Nyilas e asistentă-șefă în cadrul Clinicii Pediatrie III, o persoană sufletistă și dedicată profesiei sale, prin mâinile căreia, în 25 de ani, au trecut zeci de mii de copii. Carmen Nyilas și-a ales meseria de asistentă medicală din dorința de a fi aproape de cei aflați în suferință, și, după absolvirea studiilor, pediatria a ales-o pe ea, zâmbetele copiilor vindecați au cucerit-o, și astfel întreaga carieră și-a dedicat-o îngrijirii micuților pacienți.
A lucrat foarte mulți ani în Secția de Terapie Intensivă și astfel a avut parte de cazurile cele mai grave și în același timp de satisfacțiile cele mai mari, atunci când copii, aparent fără speranță, ieșeau din spital veseli și cu o întreagă viață înainte. Acum e asistenta-șefă a Clinicii unde are în subordine 24 de asistente medicale, plus 14 angajați din personalul auxiliar. La cele 70 de paturi de care dispune Clinica se manifestă o acută criză de personal și, în mod surprinzător, deși posturile se scot periodic la concurs, cea mai mare problemă o reprezintă lipsa de candidați:
„Sunt posturi care se scot la concurs și nu se prezintă lumea. În jurul datei de 14-18 septembrie vor fi scoase la concurs 3 posturi de infirmiere. Salariul variază în funcție de sâmbetele și duminicile lucrate, în jur de 1000 de lei plus bonuri de masă. Nu se prezintă lumea la concurs și realmente nu avem cu cine să lucrăm, e o mare lipsă de personal.”
„Atunci când te simți cel mai rău asistenta te ajută și e lângă tine”
Carmen Nyilas și-a dorit dintotdeauna să îmbrățișeze această profesie, încă din copilărie când, fiind multă vreme internată în spital, a simțit faptul că, cu toate că medicul îți dă indicațiile de tratament, asistenta este cea care te ajută și e lângă tine atunci când te simți cel mai rău. Astfel, din dorința de a îi ajuta pe ceilalți, de mică și-a dorit să devină asistentă medicală:
„Mi-am ales meseria de asistentă la o vârstă fragedă când, copil fiind, cu astm bronșic, mi-am petrecut o parte din copilărie internată în spital. De atunci am rămas fascinată de rolul important al asistentei, de faptul că asistenta este cea care la orice oră din zi și din noapte este lângă tine, când starea ta de sănătate se înrăutățește și ai nevoie de ajutor.
Am terminat Liceul Sanitar, iar printr-o întâmplare nefericită – consideram eu la acea vreme – am fost repartizată în Pediatrie. Eram convinsă că munca în Pediatrie este foarte grea și speram ca după anul de stagiatură să reușesc să mă transfer. Am descoperit însă că este minunat să lucrezi cu copiii, că satisfacția pe care o ai atunci când reușești să redai zâmbetul sincer și lipsit de inhibiții al unui copil este inegalabilă. Sunt convinsă că această satisfacție este proprie muncii în pediatrie și e de neatins în cazul adulților.
Am fost adesea întrebată dacă nu îmi este milă să îi înțep pe copii pentru tratamente. Depinde mult de felul în care privești lucrurile. Se naște un sentiment de compasiune, însă știi din experiență că după tratament copilul se va simți mai bine și imediat îți va mulțumi în felul său unic, zâmbindu-ți, arătându-ți jucăria preferată ori recitându-ți poezia pentru serbarea dedicată mamei.”
A lucrat timp de 15 ani în secția de Terapie Intensivă, îngrijind cazurile cele mai grave
Carmen Nyilas lucrează ca asistentă medicală din 1989 și, timp de 15 ani, s-a dedicat secției de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii Pediatrie III, secție ce în momentul de față nu mai există:
„Erau 10 paturi de terapie, mie mi-a plăcut foarte mult să lucrez pe terapie intensivă, satisfacțiile profesionale erau mari, în sensul că veneau copii în stare foarte gravă, în stop respirator, în comă, iar mai apoi îi vedeam ieșind din secție veseli și binedispuși. Sentimentul era fantastic! Terapia intensivă îți oferă o satisfacție profesională aparte.”
După ce s-a desființat secția de Terapie Intensivă, Carmen Nyilas a mai lucrat ca asistentă pe secția de Pediatrie un an de zile, după care a devenit asistenta-șefă a Clinicii, prin această funcție ocupându-se de manageriat și de organizarea muncii celor 24 de asistente din subordine și a celor 14 angajați din cadrul personalului auxiliar. Între timp, în 2010 a absolvit și studiile universitare de asistență medicală din cadrul UMF Cluj și Facultatea de Management Financiar Contabil la Universitatea Spiru Haret.
Problema acută a lipsei de personal
Cea mai mare problemă cu care se confruntă în prezent asistenta-șefă e lipsa acută de personal. Deși sunt scoase la concurs posturi de infirmier debutant, ce nu necesită studii (se poate face ulterior un curs, care e ușor de promovat), nimeni nu se înscrie la concurs:
„Asta a fost chiar o surpriză. Salariile nu sunt mari într-adevăr (din octombrie însă vom beneficia de o mărire de 25%) și e foarte adevărat că nu sunt locuri de muncă foarte ușoare. Fiind secție de pediatrie este multă treabă, avem și copii fără aparținători – sunt și părinți care își interneaza copiii și nu stau cu ei – și sigur că un copil fără aparținător necesită mult mai multă îngrijire, iar sarcina îi revine in special infirmierei: trebuie schimbat, alimentat, îngrijit.
Chiar și acum vor fi scoase la concurs 3 posturi de infirmiere. Trei persoane au plecat pentru că au promovat, au fost infirmiere, au terminat școala de asistente și și-au găsit post de asistente. Locurile au rămas libere, ceea ce pe mine mă înspăimântă pentru că să îți lipsească din instituție 3 persoane este foarte mult, nu reușești realmente să acoperi secția cu personal și atunci ești obligat să le pui pe cele rămase în secție să lucreze chiar mai mult decât ar trebui.
Avem și un minus de asistente, ar trebui să avem 29 la 70 de paturi, deci ne lipsesc 5. Vara sunt mai puțini pacienți, dar acum încep perioadele de enterocolite, vărsături, și e plină secția.”
O secție la standarde occidentale, cu 2-3 paturi într-un salon
Deși la capitolul resurse umane Clinica Pediatrie III se confruntă cu o reală problemă, baza materială începe să atingă standarde dintre cele mai înalte. Au fost alocate fonduri pentru renovarea completă a unei secții, iar acum e în curs de renovare o a doua secție:
„Sper ca în 21 septembrie să deschidem și această secție, complet renovată și dotată cu aparatură, cu mobilier nou. Voluntarii «Fapte bune», printr-o nouă acțiune, ne ajută cu pictura tuturor saloanelor, am suplimentat grupurile sanitare, se montează aparate de aer condiționat, deci va fi o secție la standarde occidentale, cu 2-3 paturi într-un salon.
Mai rămâne o secție de modernizat. E o speranță, un gând ascuns, că vom reuși anul viitor să renovăm și cea de-a treia secție. Dar, într-adevăr, e o foarte mare problemă cu fondurile, în Sănătate. Conducerea Spitalului de Copii însă a făcut adevărate vrăji, cum îmi place mie să spun, reușind să renovăm și să dotăm cele două secții care acum arată foarte bine”
„Este o meserie foarte frumoasă, dar care necesită foarte multă seriozitate și dăruire”
În Clinica Pediatrie III cel mai des întâlnite sunt afecțiunile acute, dar se prezintă și copii cu afecțiuni cronice sau cu malformații cardiace, care sunt îngrijiți aici pre și postoperatoriu.
„Faci ce poți, să îi înveselești pe copii!” exclamă asistenta ce întotdeauna s-a străduit să manifeste empatie, atât față de pacient, cât și față de aparținător, fără a uitat latura umană a oricărui act medical:
„E vital să te apropii și de pacient și de aparținător, pentru că în pediatrie e foarte important și psihicul mamei. Meseria de asistentă medicală e una foarte frumoasă, dar necesită foarte multă seriozitate și dăruire!” conchide Carmen Nyilas.