Suspendarea proiectului Rosia Montana, caci este suspendat deocamdata, nu este o victorie a strazii, nu va amagiti , ci un acru joc politic prin care Crin Antonescu recupereaza foarte pragmatic (adaugati la asta si presiunea facuta tot de el pe Oprescu) procente serioase in jocul de-a datul la gioale pe care il practica cu „partenerul” Victor pentru volanul USL. Presiunea lui Ponta pe momentul numirii ministrului Transporturilor a durut mult, Ponta a penibilizat PNL, ei bine, acum Crin loveste si mai dur si mai precis.
Subiectul Rosia Montana este unul foarte sensibil. Crin stie asta. Si mai stie ca, daca strada ar continua cu tambalaul si ar schimba putin „locatia”, mutandu-se la Palatul Victoria, s-ar discuta foarte repede despre demisia premierului. Implicatiile unei eventuale suspendari a proiectului Rosia Montana sunt mari: pe de o parte, sa nu va inchipuiti ca actionarii RMGC sunt ceva idioti de speculanti, precum era fostul proprietar Frank Timis; actionarii sunt nume mari ale industriei mineritului si nu o vor lasa sa treaca chiar asa. Pe de alta parte, sa nu va imaginati ca proiectul Rosia Montana se poate reimpune un-doi, intr-un orizont mediu de timp, pe agenda publica. Nu, nu va faceti iluzii. Va fi foarte greu.
Imaginati-va cum ar fi ca Basescu, discutiile despre Rosia Montana continuand, sa preia tema si sa o faca principala tema electorala a Miscarii Populare pentru europarlamentare. Imaginati-va discutiile despre o minunata miscare ecologista care lupta impotriva cianurii si gazelor de sist, bla-bla, cat de frumos ar putea fi rostogolita pe la Bruxelles!
Asta e singurul adevar: discutam de un atentat politic, proiectul Rosia Montana a fost ucis de politic, nu de argumente. Politicienii nu au tinut cont de niciun argument: nici de riscul ecologic, nici de negocierile intre stat si investitor, nici de lunga rabdare a acestuia. Sa o zicem pe sleau: Rosia Montana a fost si este un proiect de rahat pentru politicieni, nici pe de parte atat de suculent precum CNADR, Romgaz, Transgaz, sau mai stiu eu ce alta punga de cash unde ei puteau sa isi bage nasul. S-a vorbit mult despre spagi in aceste zile: imi permit sa dau si eu cu o parere in public. La cat sunt de opariti cei de la RMGC pe tot ce inseamna imagine publica, nu cred ca vreun mare decident de acolo s-ar fi riscat sa ofere ceva in acest sens unui decident politic. Nu asa se fac lucrurile. Daca s-or fi facut intelegeri punctuale, cu siguranta au fost folositi lobby-isti externi, iar intelegerile s-au desfasurat probabil la o altitudine inalta.
Spaga daca ar fi fost, acest proiect trebuia impus si implementat inca de pe vremea lui Dan Ioan Popescu. Ori astazi, vedem rezultatul „spagii”: RMGC are un proiect suspendat. Daca ar fi dat orice fel de spaga, RMGC extragea deja aur pana la acest moment.
De ce nu este o victorie a strazii? Fiindca nu este. Politicienii au speculat tambalaul, au analizat implicatiile si au decis ca la poker: nu e bine sa plusam. Romania e o tara ciudata din acest punct de vedere, caci in Romania, CHIAR ACUM, o alta companie canadiana, Eldorado Gold, INCEPE lucrarile de explorare la perimetrele aurifere hunedorene Brad, Deva si Muncel. Vorbim de vandut tara, dar nu ne aducem aminte ca Petrom pierdea sute de milioane de euro pe an si, dupa vanzarea, face profit de 3 milioane de euro PE ZI. Ca BCR era fezandata an de an de politicienii vremii si ca, dupa vanzare, raporta un milion de euro profit pe zi. Ca am pierdut miliarde de euro pe Bechtel, ca suntem pe cale sa le dam chinezilor barajele si controlul pe resursa de apa a Romaniei.
Dar cei peste o suta de mii de oameni care au iesit in strada, or fi poate mai multi, nu am chef sa jignesc pe nimeni, reprezinta pentru mine cel mai mare castig al anului. Am fost inca de la inceput pro-exploatare, am spus-o inca de acum 8 ani, si nu sunt de acord cu argumentele contestatarilor. Dar respect ambitia lor. Si, mai mult, respect ceea ce au facut in premiera in Romania: au demonstrat ca noua generatie, da, a hipsterilor, da, a tinerilor nascuti dupa ’89, da, a intelectualilor care n-au zis nimic pana acum, are curaj sa isi apere punctul de vedere.
Este cea mai mare realizare a Romaniei din acest an. Mai mare si mai importanta chiar decat recolta de grau sau cresterea economica. Prea putin ma intereseaza pe mine ca cetatean ca ei protesteaza pentru ceva cu care eu nu sunt de acord. Dar ma intereseaza ca exista. Ca au aparut. Ca sunt multi. Si ca, sper, sa vor implica si in alte probleme sensibile pe care politicienii le ascund sub pres.
Daca protestatarii acestor zile ar depasi tematica ecologica a revendicarilor si si-ar lua o noua tinta – educatia sau sanatatea, atunci m-as declara cel mai fericit cetatean al acestei tari. Romania are nevoie de aceasta pestrita suta de mii de oameni ce ne-a dovedit ca exista, ce ne-a aratat ca respira in Romania. E o suta de mii mica, dar plina de tineri, de intelectuali, de oameni cu idei in inima care, prin aceste proteste si sperante, se despart de Romania apatica, a scheletelor amorale cu traseu predefinit job-casa-teveu-job.
Sper ca aceasta suta de mii sa nu se piarda, iar reusitele ei sa nu fie monopolizate de papagali precum Remus Cernea care s-au revendicat subtil laurii victoriei, in timp ce un activist cu vechi state de plata in razboiul anti-RMGC precum Mihai Gotiu pastreaza cu modestie distanta.
Sper ca aceasta suta de mii de oameni va reveni pe strada pentru a-i determina pe guvernanti sa rezolve jegul din sanatate, pentru a-i face pe parlamentari sa munceasca in folosul tarii, pentru a-i determina sa se gandeasca de zece ori la tara asta mare si bogata si sa nu o mai fure.
PS: Raman acelasi sustinator al oricarui investitor strain sau roman care doreste sa creeze locuri de munca. Si, chiar daca RMGC este intr-o situatie dificila acum, voi publica in continuare punctele lor de vedere. Fara bani.