Editorial

Caracatița transpartinică politico-economică din Sănătate

Și papagalii ăștia de la PNLPSD nu sunt la prima tentativă de lovitură de stat asupra Sănătății, încă de pe vremea contabilului peltic Nicolăescu, ex ministru a Sănătății. Iar cei de la USR sunt doar niște indivizi care, pe vremea lui Sică Orban au încercat și ei să dea o lovitură de stat asupra Sănătății.

Ce se întâmplă acum? Se întâmplă că se minte politic ca de obicei. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a publicat în transparenţă decizională săptămâna trecută valoarea punctelor per capita şi pe serviciu în asistenţa medicală primară şi valoarea punctului pe serviciu în asistenţa medicală ambulatorie de specialitate. Iar ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a afirmat că valoarea serviciilor medicale decontate medicilor de familie se stabileşte prin negociere cu CNAS, urmând ca eventualele diferenţe faţă de finalul anului trecut să fie acoperite la rectificarea bugetară.

Să vă explic ce înseamnă excrescența aceasta numită Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe bugetul Sănătății și de ce se bat toate coalițiile care ce să înghită.

Despre terenul de joc al Sănătății românești știm că este praf și pulbere, cu găuri și lipsuri. De ani de zile se bocește că există o subfinanțare, când, în realitate, vorbim despre un monopol al statului pe banii contribuabililor. Monopoulul este toxic și duce la lipsă de competiție și calitate. Monopolul favorizează incompetența – doar pe funcțiile bune de făcut nimic (dar de produs șpagă) se fac, prin numiri politice, fidelizările. Așa ne-am procopsit cu politizarea și distrugerea Sănătății, nu cu eficientizarea acesteia.

Distrugerea sistemului de sănătate din România a început în urmă cu mulţi ani, când în familile viitorilor miniștri ai Sănătății s-au născut niște Daniela, Dănuț, Eugen, Francisc, Ion, Ștefan, Hajdu, Adriean, Neluțu șamd. Cine şi-ar fi închipuit în acele vremuri că va veni Revoluţia şi că fetiţele și băiețeii aceia plăpînzi, sensibili şi predispuși la boli vor ajunge într-o bună zi miniștri?

Nimeni.

Nici că nefiind lăsați să se joace cu păpușele și soldăței, sau șotron și fotbal în curtea școlii, că erau ținuți cu nasu-n carte să învețe să nu mai fie bolnăvicioși și plăpânzi, atunci când au ajuns miniștri au ales și au fost lăsați să se joace cu sănătatea românilor.

Și s-au jucat. Numai procurorii DNA au identificat cinci jocuri preferate în care ȘPAGA este singura regulă: achiziții publice, servicii medicale, bugetarea unităților spitalicești, accesul personalului în sistemul medical și autorizarea farmaciilor.

Citez dintr-un raport-sinteză făcut pe 41 de dosare de corupție din domeniu Sănătății deschise în perioada 2015-2017: „Similitudinea modurilor de operare identificate, indiferent de tipul de unitatea medicală unde fapta a fost descoperită, ne demonstrează faptul că aceste practici sunt cunoscute de către firme și sunt o condiție asumată a obținerii/derulării optime a contractelor. Banii primiți ca mită provin tot din bugetul spitalului, valoarea contractului fiind «suplimentată» astfel încât să permită acordarea comisionului”.

Banii alocați Sănătății au fost dintotdeauna puțini – dacă atunci când vorbim despre miliardele de euro neantizate fără a se constata nimic: nici eficiență, nici îmbunătățire de sistem, doar hoteluri și sanatorii, putem pronunța cuvântul “puțin”. Și-atunci, știind că sistemul nu nu funcționează eficient, de ce să ceară oricine bani mai mulți – doar pentru a perpetu proastele obiceiuri ale șpăgarilor pe banii celor care-și plătesc obligațiile?

Citez din raportul-sinteză menționat: „Au fost identificate mecanisme de fraudare a banului public în toate etapele caracteristice procesului de achiziție publică, respectiv în planificarea achiziției, în tribuirea contractului și în executarea acestuia. Prejudiciile aduse instituțiilor publice prin subcontractări/achiziții succesive sunt de sute de mii de lei. Acestea reprezintă sume cumulate pe parcursul lanțului contractual, instituția suportând o valoare a serviciilor/lucrărilor majorată în mod artificial, uneori plătind prețuri de zece ori mai mari decât prețul de achiziție inițial”.

Că miza este, după cum vedem din dosarele penale (deschise cândva, închise niciodată, sau numai când ”se dă liber”): cine fură și împarte ce se fură din banii Sănătății? Partidul care pune ministrul, sau partidul care numește pe şeful Casei de Asigurări de Sănătate? Căci hoţii nu cunosc decât două posibilităţi: ministerul să controleze CNAS-ul (adică să împartă prada) sau CNAS-ul să fie independent (adică prada să se ducă numai la unii).

Nimeni n-a vrut până acum să reglementeze piaţa, pentru că niciunul din aceşti așa-ziși experţi, manageri, gestionari şi moralişti de serviciu nu se gândeşte decât la interesul său.

Citez din nou: „În ceea ce privește situația angajării în spital a personalului, fraudarea angajărilor s-a realizat atât la recrutarea și selecția din sursă internă, cât și din sursă externă”.

Să țineți minte, în zona politicului, șpaga este coloana vertebrală a sistemului de Sănătate. Bătălia se dă între cine fură și împarte ce se fură din banii Sănătății: partidul care pune ministrul, sau partidul care numește pe şeful Casei de Asigurări de Sănătate? Căci hoţii nu cunosc decât două posibilităţi: ministerul să controleze CNAS-ul (adică să împartă prada) sau CNAS-ul să fie independent (adică prada să se ducă numai la unii).

Să nu uitați că numai între 2018 și 2020 au fost prinși și (chipurile) sunt în curs de condamnare 15 înalți demnitari și mari șefi din sistemul de Sănătate. Nu uitați nici faptul că a fost nevoie de cinci ani pentru ca Dragoș Poteleanu, șeful Casei de Asigurări de Sănătate din Constanța, să fie trimis 6 ani la pușcărie pentru că a primit vreo 110.000 de euro mită de la clinici private (care l-au și denunțat) ca să le mânărească contractele de servicii medicale.

Nici nu mai vreau să-mi aduc aminte de cei care, ca Beuran, Oprescu, Lucan șamd, au scăpat sau sunt pe cale să scape. Justiția e vigilentă când nu i se spune să doarmă.

Prin urmare, la împărţeala portofoliilor din orice coaliţie de guvernare, fără controlul CNAS, ministeriatul Sănătăţii n-are nici un haz.

Și după cum vedeți, chiar nu are.

De aceea după ce un chiloțar de la PNL a fost numit președinte al CNAS de către Marcel Ciolacu, a intervenit Rafila cu omul lui, un fost general SRI, că nu se făcea, dom’le să existe atâta ban care să nu fie cheltuit judicios de bandiții politico-economici din sistemul de Sănătate.

Confruntaţi cu riscul închiderii cabinetelor, ca urmare a deciziei CNAS de a le reduce substanţial veniturile, medicii de familie şi medicii de ambulator spun că fie vor fi obligaţi să închidă cabinetele, fie vor fi nevoiţi să consulte contra cost. Ce găseşte de cuviinţă Rafila, ministrul Sănătăţii, să facă în această situaţie? Se delimitează – spune că CNAS încheie contractele şi că Ministerul Finanţelor aprobă finanţarea – şi îi îndeamnă pe medici să dea dovada de ”bună credinţă” în discuţiile cu CNAS. Dar, ministrul Rafila ”uită” să precizeze că domnia sa a fost cel care a numit un fost general SRI la şefia CNAS.

Practic, la ora actuală, nu PNL, ci PSD controlează CNAS prin fostul general Celea, ajuns şeful Casei Naţionale de Asigurări după ce a demisionat omul PNL, Andrei Baciu. Iar Alexandru Rafila este direct răspunzător pentru toate deciziile generalului în rezervă SRI, Celea, pentru că Rafila l-a propus ca şef interimar al CNAS în şedinţa Consiliului de Administraţie pe care a prezidat-o. Anterior, generalul SRI Celea a fost consilier la cabinetul ministrului Rafila.

E an electoral (și ce mai an), trebuie sifonați banii pentru a se asigura liniștea bugetară, așa că se copitează din nou mediul privat.

După ce facturile cabinetelor pe ultimele trei luni din 2023 au fost decontate doar parţial, PSDPNL (Uniuea Sărăcie Lucie) au eliminat sporul de rural. Acel rural în care 700 de localităţi nu au deloc medic de familie. Nu mai vorbesc de întârzierea de peste un an a implementării investiţiilor din PNRR dedicate medicinei de familie. Peste 3.000 de cabinete ar fi trebuit dotate şi renovate cu sume nerambursabile, iar Ministerul Sănătăţii trenează decontările pentru investiţiile făcute, iar unele dintre achiziţii – cele de aparatură – nici nu au început.

Să trecem la chiloțarul ex-șef de la CNAS, Andrei Baciu. Individul, fără rezidențiatul luat, a fost numit politic în 2015 în Guvernul Ciolacu, la Ministerul Sănătății. Așa, fără nicio expertiză, fără ca nimeni să nu se întrebe: ce făcea un mucea cu rezidențiatul neterminat în fața hienelor din sistem? Scheuna, sau se scăpa în chiloți, sau, mai grav, îndeplinea întocmai și la timp ce îi ordonau cei care îl plantaseră în noul Guvern.

Menirea noastră ca homo sapiens este să punem întrebări, să ne informăm și nu să ne agățăm de chilotul informației. O simplă căutare ni-l arată pe tânăr etalându-și pătrățelele ticăloșeniei alături de amicul politician Cristian Bușoi, într-o campanie politică mascată într-una despre sănătate, pe o fundație deținută în comun (Asociația SOS Drepturile Pacienților). Împreună cu primvicepreședintele PNL și aspirantul la scaunul de primar general al Bucureștiului, au burdușit Capitala cu afișe chipurile despre drepturile pacienților, dar cu chipul de raton zâmbitor al viitorului “catindat” la vedere – să-l fixeze în mentalul colectiv al viitorilor votanți. Am avut parte chiar și de un clip video, în care apărea Bușoi dând sfaturi bolnavilor „dezinformați”, secondat de bișonul Andrei Baciu. Sănătatea are orizontul cel mai ridicat în așteptările oamenilor – cu atât mai nesimțită și ticăloasă este această acțiune stopată de CNA.

La a doua căutare, aflăm că băietul are un socru de plânge solul și subsolul Patriei de câte a înstrăinat acesta. În urmă cu 15 ani, cel care negocia “investiții” în zona Insulei Șerpilor, din poziția de președinte al ANRM, dar și de președinte al Consiliului Director al companiilor Enterprise Oil și Canadian Oil (adică el centra, el da cu capul, el apăra poarta sau se retrăgea la timp să primească golul) a fost Doru Laurian Bădulescu (ex senator PDSR, strămoșul PSD), viitorul Tata-Socru. Da, este cel care i-a “adus” pe “petroliștii” americani în ’92 în țară – țara nițel mai bananieră ca azi care eram atunci. Motiv pentru care a fost răsplătit cu funcția de senator PDSR în legislatura 1996 – 2000.

Vorbim despre primul președinte post-decembrist al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, cel care a negociat din partea statului român creanța libiană a Rompetrol (pentru care a fost cercetat penal Dinu Patriciu), așa de bine, că a devenit acționar minoritar în afacere. Tot el a negociat și privatizarea Petrom.

Este principalul autor al Legii petrolului și minelor, fost secretar de stat pe Mediu în primul Guvern Boc și apare în stenogramele dosarului de „spionaj” al privatizărilor strategice din energie – cel cu bulgarul Stamen Stanchev.

Așa că banii dumneavoastră din buzunarele lui Tata-Socru i-au sponsorizat “studiile” de la Rouen tânărului rejectat de la Sănătate pe „motiv” de poze cu raton pe cap și chiloței pe curul gol.

I se făcea un rost pe naivitatea străzii și pe ticăloșenia sistemului.

Cât despre Bușoi, altă lichea politică care a fost președinte al Casei Naționale de Asigurări și a fost implicat în dosarul baronului de Mehedinți – Adrian Duicu, fiind interceptat în dosar pe 18 iunie 2013. Cei doi s-au întâlnit în noiembrie 2013 în București, iar pe bugetul de atunci al CNAS, doar Bucureștiul primea mai mulți bani la Casa de Asigurari decât Mehedințiul. S-a mai auzit ceva de acest dosar? Ciuciu!

Bușoi mai are și o altă „calitate“. A fost susținut intens în candidatura sa de un patron al unui trust media, născut ca și el in Drobeta Turnu Severin. Patron care a susținut intens și candidatura lui Iohannis la președintie, a avut un război intens cu Victor Ponta, devenind și susținător al lui Dacian Cioloș – cât a fost premier.

În războiul dintre caracatițele transpartinice politico-economice, cei care au de suferit sunt medicii și pacienții. Medicii ar trebui să protesteze, paciențiiar trebui să fie solidari cu aceștia, iar chiloțarul șef de la CNAS ar trebui rejectat cu un picior în cur. De mână cu Rafila.

Iar Uniți_Salivăm_România, ar trebui să-și vadă de nimicnicia lor.