O infidelitate in cuplu este o criza profunda in care se joaca totul: suferintele partenerilor, viitorul relatiei. Iar pentru cel inselat (a) este si o sansa importanta pentru a evalua, a creste si a se inalta. Partenerul (a) inselat (a) trebuie sa ajunga la un nivel de constiinta a faptului produs care sa-i atenueze durerile, sa-l ajute sa-si revina si sa-si pregateasca viitorul.
Nu stati cu bratele incrucisate, nu va eschivati, nu va puneti propria soarta in mainile altora sau ale destinului. Este indicat sa va spuneti parerea partenerului cand ati aflat de infidelitatea lui? Sunteti liberi sa va exprimati resentimentele, dar riscati, sub imperiul emotiilor, sa pronuntati cuvinte de nesters sau sa comiteti gesturi ireparabile.
Riscati si ca partenerul dvs., iritat sau culpabilizat, sa nu va asculte si sa intrerupa conversatia. Nu este bine nici sa va destainuiti altora care nu au trecut prin starea dvs. de tradare si nici sa implicati familia in eveniment.
Durerea
Mai intai acceptati-va durerea, aceea neplacuta emotie care va umple sufletul de tristete, de angoasa, de teama, care va pune un nod in gat, va strange inima, va apasa pieptul, va rasuceste stomacul, va goleste corpul de energii. Priviti direct aceste lucruri, analizati-le. Acolo sunteti in tara umbrei dvs., nu fugiti de ea, incercati sa o traversati demn si lucid. Veti intalni aici aceea parte din dvs. care a fost tradata, exclusa, abandonata: umilinta, rusinea, frica, supararea, revolta, razbunarea si ura. Caci durerea ia rand pe rand chipul acestor monstri. Nu fugiti de ele, caci va vor prinde din urma si va vor supune corpul unor puternice tulburari psihosomatice, iar mintea unor numeroase suferinte.
Dupa ce v-ati acceptata durerea, exorcizati-o exprimandu-va emotiile pe care le suscita in dvs. (dezamagiri, temeri, ura, dispret etc.) fara sa le cenzurati. Cum? Plangeti, strigati, urlati, loviti pernele, peretii, pamantul, trunchiurile copacilor… Faceti toate acestea acasa sau afara, pe camp, in padure. Faceti-le singur (a). Prin defularea si descarcarea de energiile negative acumulate la aflarea infidelitatii partenerului durerea dvs. se va mai atenua.
Ocupati-va si de gandurile dvs. dezordonate care va obsedeaza sau va distrag. Opriti-le, practicand urmatorul tip de exercitiu: Respirati in 4 timpi: inspirati profund pe nas, tineti-va rasuflarea 8 secunde, expirati pe gura, tineti-va respiratia pentru alte 8 secunde. Faceti acest exercitiu de 10-20 de ori. Concentrati-va gandurile exclusiv asupra respiratiei dvs., simtiti cum intra si iese aerul, patrunzand prin nari, umplandu-va plamanii, apoi parasindu-i si iesind pe gura; simtiti-va toracele si abdomenul, deschizandu-se si contractandu-se. Goliti-va mintea de alte lucruri.
In fine, restaurati-va energia pozitiva prin conectarea la natura (parcuri, paduri, plaje), prin meditatie sau rugaciune, ascultand muzica preferata, relaxandu-va intr-un mediu agreabil.
Intelegeti ce s-a intamplat
Infidelitatea este un incident grav, dar nu este sfarsitul unui cuplu. Ea reveleaza insa existenta unor probleme in cadrul relatiei si in fiecare dintre parteneri. Nu exista niciodata doar un responsabil. Fiecare partener trebuie sa se analizeze si sa se intrebe: “Care sunt exact insatisfactiile sau nemultumirile celuilalt?”, “Care este rolul meu in insatisfactiile sale?”, “Care sunt problemele mele psihologice si ce trebuie sa schimb la mine?”, Cum functioneaza cuplul nostru?”…
Raspunsul sincer la aceste intrebari va poate conduce la descoperiri surprinzatoare. Infidelitatea unu partener poate sa insemne: “Ocupa-te mai mult de mine!”, “Inceteaza sa ma mai inseli cu munca si sportul tau!”, “Am nevoie de mai multa intimitate!, “Vreau sa vorbim mai mult si sa facem diferite lucruri impreuna!”… Veti descoperi, astfel, ca infidelitatea partenerului corespunde unei infidelitati pe care o faceti unei parti din dvs. insiva, ca si cum partenerul (a) ar fi cautat la un altul (la o alta) ceea ce n-ati stiut sa dezvoltati in dvs. insiva.
Daca vreti sa progresati in deplina cunostinta de cauza, trebuie sa depasiti intrebarile punctuale de eveniment si sa urmariti a va face o adevarata autoanaliza: “Cine sunt eu? In cine si ce cred? In ce consta suferinta mea?…” Toate acestea va vor conduce la alte intrebari asupra iubirilor dvs. trecute, asupra copilariei, asupra relatiilor dintre parintii vostri.
Intelepciunea tacerii
Se intampla sa aflam ca partenerul (a) ne este infidel (a), dar el (ea) nu stie ca am aflat. Ar trebui sa-i spunem sau sa pastram tacerea? Un raspuns posibil ar fi aceasta povestire anonima intitulata “Intelepciunea tacerii” care se desfasoara cam asa: “O femeie descopera ca sotul ei are o amanta. Dupa ce s-a gandit mult, se hotaraste sa se poarte ca si cum n-ar sti nimic. In fond sotul se comporta cu ea asa cum a facut-o intotdeauna: pare indragostit, este tandru, prevenitor, disponibil, face dragoste cu ea. Ea insasi se arata, de asemenea, atenta, iubitoare, tandra. Par fericiti impreuna. Mult mai tarziu, ea va afla ca sotul ei s-a despartit de amanta. Viata lor a continuat ca si cum nimic nu s-ar intamplat”.
Aceasta poveste are si un talc. Este probabil ca, daca sotia i-ar fi spus intr-o maniera patimasa sotului ei ca stia de relatia pe care el o avea si daca ar fi initiat un razboi necontenit, cuplul s-ar fi distrus, iar sotul, probabil, ar fi plecat pentru a ramane cu amanta. Pentru a te comporta ca aceasta sotie din poveste, trebuie ca iubirea sa-ti fie autentica si sa ai o mare stapanire sufleteasca.
Psihoterapie
Intr-un caz de infidelitate foarte putini oameni din jur va pot da sfaturi potrivite si cu adevarat utile. Majoritatea oamenilor va vor da sfaturi inutile sau chiar daunatoare. Abordarile optimiste de genul: “Nu pune la suflet, el/ea o sa se intoarca, in mod sigur!” va pot da false sperante si va impiedica sa lucrati asupra propriei constiinte. Cele pesimiste, de genul: “Nu-i bine de loc, da-l incolo!” va pot adanci in mod inutil supararea. Condamnarile (“Ce dobitoc, asta n-o sa-i aduca fericire!” sau “Stricata aia o sa-si primeasca cat de curand pedeapsa!”) ca si consolarile (“Batrane, nu meritai tu asa ceva, dupa cate i-ai implinit!”) nu ajuta cu nimic.
Chiar si persoanele mai educate nu ofera in mod necesar sfaturi bune, pentru ca nu au trait “evenimentul” tradarii, nu cunosc toti parametrii in care el s-a desfasurat, nu a trait sentimentele dvs. de durere si umilinta, nu pot fi obiectivi, pot avea resentimente. Pastrati-va astfel confidentele pentru anumiti prieteni atent alesi si apelati la psihoterapeuti – medici sau psihologi – care au o anumita caldura sufleteasca, care sunt disponibili, care au efectuat un travaliu de dezvoltare personala de necontestat in societate.
.ro
Foto: http://www.davidebaugh.name/