Fac aceasta meserie de jurnalist de la 18 ani. Am vazut la viata mea multe: copii morti in accidente sau ucisi, oameni abuzati, femei violate sau batute, familii distruse, oameni stand in genunchi in viata mea si rupandu-si parul din cap fiindca au fost inselati de gulere albe, am vazut tara asta furata de tot felul de tampiti si vagabonzi politici, am fost amenintat cu moartea, cu bataia, am fost dat in judecata in zeci de procese timp de 18 ani, am primit sms-uri noaptea, mi-a fost sparta firma si mi-au cautat CD-urile pe care tin eu arhivele, m-au amenintat interlopi si politicieni, am fost calarit de institutiile statului in vremurile in care ele actionau la comanda politica, am fost filat si ascultat, in fine, am ajuns in toate situatiile astea constient, fiindca am fost un jurnalist contondent, cateodata exagerat de contondent. Dar va asigur ca am scris mereu liber, cu constiinta libera, chiar si cand am facut greseli.
Sunt un om ca oricare, cu bune si cu rele, dar, de fapt, nu ca oricare. Meseria asta mi-a tabacit fundul si mi-a intarit ficatii, m-a antrenat sa nu pun botul nici la atacuri de presa, nici la amenintari, nici la manipulari.
In 18 ani si ceva de presa, da, ma apropiu de 2 decenii de meserie, am fost indestul de controversat incat sa se spuna si sa las sa se spuna despre mine lucruri. De nervi sau ciuda, de frustrare sau invidie, mi s-a spus ca sunt prost, securist, gay, curvar, stricator de familii, afemeiat, ungur, frustrat, cinic, oportunist, circar, clovn, pricinos, impulsiv. Ba chiar, de cand cu campania asta, echipa mea de pe teren imi spune ca sunt unii clujeni care sustin sub cuvant de onoare ca am stat pe strada cu ei sau in scara cu ei, desi eu, cu siguranta, nu am facut-o. Si vorba unui amic: „Alexa, pana si eu incep sa cred ca ai sanse la primarie, de vreme ce deja se tes legende urbane despre tine…”
Sa continue calomniile, injuraturile la adresa mea!
Credeti-ma, nu ma doboara, nu au niciun efect de obstacol, ba chiar ma bucura, fiindca imi cresc notorietatea. Eu ma ocup cu perceptiile, asta e meseria mea de atata vreme, sunt bine antrenat la asta.
Am o singura pretentie insa pentru cei ce ma injura de mama si emit despre mine tampenii: sa vina sa dea mana cu mine.
Sa ma cunoasca, sa stea cu mine o zi, sa vada ce si cat muncesc, cum ma comport, care sunt motivele pentru care mai zbier cateodata, care sunt visele mele, ce mananc, ce beau, ce citesc. Sa vada ca sunt un om ca si ei, cu bune si rele, dar ca mai am ceva: pasiune si forta. Si sa decida ei cu mintea si sufletul lor daca sunt o otreapa sau e ceva de capul meu.
Sau macar sa bea o cafea cu mine. Si sa ma intrebe TOT ce au in cap: le voi raspunde la orice intrebare. Iar apoi, dupa ce macar dau mana cu mine (fiindca sunt unii ce ma injura, dar nu m-au vazut macar in carne si oase in viata lor), abia apoi le dau voie sa ma trimita cu o suta la ora spre biata mea mama.
Nu ma voi supara sa o faca daca imi respecta pretentia de a ma cunoaste.
Mie imi place sa fiu injurat de mama. De fiecare data cand se intampla, gandul meu pleaca spre ea instantaneu si ii mai transmit inca o data, chiar si in gand, ca o iubesc.