Studentia o leaga multi de viata in camine, de campusurile studentesti, de Hasdeu, de Observator, de strada Piezisa, de localurile ei, de xeroxurile unde cursurile se aduna in teancuri in timpul sesiunii, de toate la un loc. Iar de atmosfera tinereasca a acestor locuri se bucura mai ales cei care lucreaza in apropierea campusurilor. Cum urci Piezisa si te indrepti spre strada B.P. Hasdeu, cele mai deschise usi sunt cele ale magazinelor alimentare. Zi de zi, vanzatorii ajung sa-si cunoasca mai tinerii vecini ajungand sa se salute pe strada, sa se imprieteneasca si chiar sa-si dea unul altuia sfaturi.
Campusul e o zona de socializare, de la camine pana la terase si magazine alimentare. Nu de putine ori, studentii se opresc la povesti cu vanzatoarele din alimentare, care-i asculta si le raspund cu drag.
Aflat in apropierea cunoscutului local Booha, magazinul Tovani e cunoscut de majoritatea studentilor. De altfel, e si singurul din zona campusului care are doua case de marcat. La acestea sta intotdeauna cate o vanzatoare amabila, care-i mai lasa sa plece si fara sa plateasca cate un leu, atunci cand nu-i au.
„Eu stau in caminul sase, dar mereu imi fac cumparaturile de aici. Au multe reduceri, dar e si un acel-ceva, care te face cumva sa te simti ca acasa”, explica Alexandra cu bratele pline de cumparaturi.
Magazinul traieste o vesnica studentie. Unii sunt in ani terminali, altii boboci, insa toti trec mai departe si lasa campusul in urma. Raman doar vanzatoarele, care-i privesc cu drag cum vin si pleaca, fiecare cu povestea lui.
„Lucrez de opt ani aici si imi place. Mai ales ca iubesc copiii, si imi place sa colaborez cu ei, chiar de multe ori le dam si ne dam sfaturi reciproc”, povesteste Emilia Petrut, una dintre vanzatoarele magazinului.
Sfaturile variaza, de la student la student, explica Emilia. Unii sunt in ani terminali, altii de abia la inceput, insa relatia care se creeaza este cea dintre un parinte si un copil.
„Noi toti care lucram aici vorbim cu ei ca de la parinte la copil, ca toti suntem un pic mai in varsta aici. Toate colegele. Incepem sa le cunoastem istoria, sunt care n-au mama, n-au tata si incep si ne povesteasca sau altii cu bucurii si vesti bune. Daca stai de vorba cu ei incepe sa se destainuie. Ii mai intrebam ce fac, ei ne povestesc si noi ii ajutam cand putem. Sau ne ajuta ei cateodata. Sigur, cu cei cu care ne permitem si noi si cu cei care le primesc. Il cunosti pe om de cum intra in magazin si iti dai seama daca vrea sau nu sa povesteasca cu tine. Sunt si studenti care ma vad pe strada si ma saluta si cei mai vechi, dar si cei mai noi, de anul acesta”, povesteste cu drag Emilia Petrut.
Cateodata, se intampla ca studentii sa nu aiba suficienti bani la ei, sau sa-i uite acasa. Desi nu mai exista ca altadata sistemul „pe caiet”, vanzatoarele inteleg si ii lasa uneori sa intarzie cateva ore cu plata.
„Cand nu au banii la ei, ii lasa si asa, in sensul ca revin peste doua ore si imi aduc banii sau daca nu are un leu ii zic „OK, mi-i aduci maine”. Nu exista un sistem de caiet, daca chiar nu are, vine si imi aduce si de obicei vin, nu e asta o problema, nu s-a intamplat sa nu revina”, spune vanzatoarea.
Cum iesi din Tovani, pe partea cealalta, in magazinul Twenty, coada de studenti e nelipsita. Unii se uita inca nehotariti la rafturi. Doua fete incearca sa se convinga una pe cealalta ca e in regula sa cumpere mai multa ciocolata, iar baietii aleg berea.
„Doua peturi de Bucegi ia! Ca suntem mai multi in seara asta”, se sfatuiesc baietii in fata frigiderului.
De dupa tejghea, doamna Luminita le zambeste cu drag. Despre o relatie apropiata cu studentii povesteste si ea. S-a obisnuit deja cu ei, e norocoasa, spune aceasta, sa si locuiasaca in aceasta zona.
„Chiar ne recunoastem si pe strada si chiar pastram legatura cu studenti de acum cativa ani. N-am pastrat legatura telefonic sau pe mess, ne-am intalnit intamplator. De multe ori, studenti care au plecat si au revenit in Cluj chiar au mai intrat pe aici sa ne salute”, isi aminteste Luminita Negrea.
La magazinul de langa Pensiunea Paco de pe strada Hasdeu, cativa tineri stau in fata magazinului. E coada si aici si se astepta unul pe celalalt. Dupa cateva minute bune, pleaca si ultimul client. N-are zece bani, dar nu-i problema, ii spune sa-i aduca altadata. Un telefon suna din spatele tejghelei.
„A fost coada de Doamne feri’, n-am avut cand sa te sun”, raspunde vanzatoarea grabita.
Conversatia nu dureaza mult, mai sta putin si apoi numara monedele de 50 de bani din casa. Ea lucreaza doar de o luna la magazin, dar e multumita de respectul pe care i-l arata studentii.
„Studentii iti dau o stare mai buna, ca nu-s obraznici, is draguti. Sincer, io cel putin de cand lucrez aci, foarte bine ma simt. Intr-adevar, ei is simpatici, nu poti sa zici ca-s obraznici sau ca vorbesc urat, dar cand vine vorba de bani, aia nu exista sa nu plateasca. Banii is bani”, explica vanzatoarea.
Pentru unii studenti care stau la cativa metri mai departe de Piezisa, salvarea o reprezinta cele trei magazine de langa bariera caminului 14. Doua pe partea stanga, inspre pizzeria Toskana, iar unul in dreapta. Din geamuri se vad tineri la coada, unii veniti de la UMF imbracati in halate, iar altii in slapi si pantaloni scurti.
„Sunt studenti care vin zilnic. Toti ma saluta si-s politicosi. Cand ies la amiaza de la serviciu si ei vin inapoi in camin, sunt care ma recunosc si care ma saluta”, spune mandra Camelia, una dintre vanzatoarele non-stopului de langa Toskana.
In dreapta barierei, magazinul e ceva mai mic, dar asta nu-i impiedica pe studenti sa se aseze la coada si, uneori, chiar la povesti cu tanara vanzatoare, studenta si ea.
„Ajungi sa legi o relatie de prietenie chiar daca esti aici in spatetele tejghelei, iar cealalta persoana este dincolo de ea. In mare parte sa stii ca asta mi s-a intamplat aici. Sigur, cunosteam multa lume pentru ca sunt studenta si pe unii ii stiu dinainte de a lucra. Dar prin simplul fapt ca ne vedem mult mai des fiind aici, s-a creat o legatura de prietenie mult mai stransa. Vad, de exemplu, colega mea lucreaza de foarte mult timp aici, de cand s-a deschis magazinul si acelasi lucru se intampla si cu ea si cu clientii. Sunt clienti fideli care vin aici numai pentru ca suntem noi, de exemplu”, spune tanara zambind.
Si aici, povesteste studenta, sunt situatii in care unora nu le ajung banii sa-si plateasca cumparaturile. Pe cei mai cunoscuti, ii lasa cateva ore pentru ca au incredere in ei. Cel mai mare ajutor il acorda, insa, nevazatorilor.
„Sunt situatii, cum e aici, in caminul 14, unde stau persoane nevazatoare. In cazul acesta, avem numerele de telefon si in momentul in care vor sa vina la magazin ne suna si ne intreaba „ai lucrul asta?”. E mai usor asa, ca sa nu vina degeaba pana aici”, explica aceasta.
Usa magazinului se deschide si o alta tanara intra grabita cautandu-si o sana.
„Ce faci? Cum esti”, intreaba aceasta.
„Uite, acum am venit dupa vacanta, nu prea am energie”, raspunde vanzatoarea.
„Lasa ca iti intri tu in ritm”, spune cealalta zambind si isi asaza iaurtul pe tejghea.