Editorial

Ca să ne facă autostrăzi, Partidul Naţional Liberal a început să ne pună condiţii

Zice Guvernul “Mandolină”, prin gura Premierului Şică, întrebat dacă autostrada Comarnic-Brașov va fi realizată în cinci ani (citez): „Da, dacă rămânem noi la guvernare. E valabil și pentru Sibiu-Pitești”.

Într-o zi de joi, după Miercurea Ciuc, a anului 2008, ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, declara că a sosit momentul ca domeniul infrastructurii transporturilor rutiere să fie tratat cu seriozitate, nu în interes electoral. El a precizat că, în următorii 8 ani, se vor realiza peste 2.000 de kilometri de autostradă. Da, da: DOUĂ MII DE KILOMETRI DE AUTOSTRADĂ. Dintre care sunt ca şi gata, cu banii daţi constructorului şi finanţarea finanţată pe OPT ANI: autostrada Transilvania, autostrada Moldava, dintre Iaşi şi Târgu Mureş, precum şi autostrada de pe coridorul paneuropean IX, Bucureşti – Ploieşti.

Citez: „Cererile de finantare pentru toate tronsoanele de autostradă au fost aprobate şi depuse la autoritatea de management operaţional al transporturilor. Suntem în diverse faze de licitaţie pe toate tronsoanele.

Habar nu aveaţi că, încă din 2008, licitaţiile erau în stadiu avansat pentru autostrada Timişoara – Arad, autostrada de centură Simeria – Orăştie, tronsoanele Nădlac – Arad – Lugoj – Deva – Orăştie – Sibiu!

Ministerul Transporturilor a avut peste 20 de şefi în cei 30 de ani de la Revoluţie. Dintre aceştia, doar 10 au inaugurat autostrăzi. Ludovic “Mandolină” Orban are şi el 50 de kilometri inauguraţi din cei 2000 promişi!

În 2008, Ludovic Orban, deja încheiase contracte de infrastructură în valoare de circa 3,3 miliarde de lei (868 de milioane de euro). Ministrul se mândrea cu cei 50 de kilometri de autostradă daţi în folosinţă în mandatul său, însă nu-şi amintea că lucrările la acele tronsoane reprezentau “greaua moştenire” de la cei de dinaintea sa. Aceasta este problema “grelei moşteniri” în România: fiecare taie panglica la lucrările începute de alţii. La câte zeci de mii de kilometri de panglică s-au tăiat în 30 de ani, mă mir că n-au inventat panglica de inaugurat tăierea panglicii. În rest, procurorii se trezesc numai când le dă careva deşteptare!

Numai cu gargară la televizor nu mai este timp și pentru muncă – mai ales când banii de furat nu prisosesc. Motiv pentru care, din momentul în care cei din Uniunea Social Liberală (în care Partidul Naţional Liberal a avut un rol extrem de bine asumat) s-a prăvălit peste țară, s-au apucat de inaugurat cu frenezie să arate cum “repară ceea ce s-a stricat”. Așa că, din mai 2012 şi până la finalul lui 2013, au tăiat la panglici pentru mai multe autostrăzi şi centuri cu regim de autostradă. Numai că au tăiat după cum a numărat steaguri Pristanda: “un kilometru la Prefectură, cinci la Pretură, douăzeci și cinci la Cornu’n bătătură și-ncă trei la Mița sub basculă, face două sute nouă zeci din care ținem zece să inaugurăm și înainte de europarlamentare”.

Numai că, potrivit cifrelor din baza de date a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, lungimea totală a autostrăzilor construite, în intervalul inaugurat, a fost mai mică decât a celor inaugurate – adică 258 de kilometri, nu 280.

Cum vă ziceam: dacă i-am pune pe politicienii români să-şi ţină discursurile pe la Poluri, n-am mai vorbi noi azi despre încălzire globală, ci numai despre o galciaţiune permanentă.

Un melc se târăște (dacă trăiește atât) aproximativ 26,28 kilometri într-un an. Dacă un astfel de melc ar fi avut șansa să trăiască la fel de mult (și de inutil) ca și guvernele post-decembriste ale României, adică 30 de ani, s-ar fi târât cale de 788,4 de kilometri. Guvernele României au construit, în 30 de ani, doar 875,5 kilometri de autostradă. Deci s-au târât cu 87,1 kilometri mai mult ca melcul.

De la romani încoace (şi, acolo, poate mai cu milă, cred că le era frică să nu fie daţi la lei), numai contribuabilii fraieri mai cred că banii se fac din construcţia de autostrăzi. Banii se fac din pix. Cei mai bine plătiți angajați ai firmelor de construcții care lucrează pentru statul român, sunt angajații care întocmesc revendicări. Cele multe firme de construcții au muncitori și utilaje doar pe hârtie. De aceea dau lucrări în antrepriză. Dispun însă de legiuni de avocați. Penalitățile de întârziere? O glumă. Executarea garanțiilor de bună execuție? Un banc. Una-două intră în insolvență, iar așa numitul terț susținător e un alt banc.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Exit mobile version