Cu ce îşi mai umple timpul, pe banii noştri, ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale?
Ministrul de resort, Raluca Turcan, a anunţat, miercuri, că instituţiile din subordinea sa: AJPIS-uri, ITM-uri, AJOFM-uri (o serie de inutilităţi judeţene care ar fi trebuit de multă vreme comasate sau desfiinţate, că se încalecă în atribuţiuni, dar nu pot fi că sunt cuibuşoare de sinecuri în bani publici pentru lipitorii de afişe ai partidelor politice), vor demara, în curând, o campanie naţională de evaluare a ajutoarelor sociale.
Raluca Ţurcan, ca orice ministru al Muncii care se declară “de dreapta”, îşi începe mandatul cu nimicuri, reîncălzind ciorba “asistatului social” murdar şi puturos care fentează statul încasând ajutor nemeritat de la stat, o medie de 200-300 de lei pe lună.
Da, sunt şi din aceia care fentează statul, încasând şi câteva mii de lei pe lună prin cumularea a diverse ajutoare, conform legii. Dar, majoritar, adevăraţii asistaţi ai statului (murdari şi puturoşi moral) sunt cărătorii de geantă ai partidelor, cei încuibaţi pe zeci de mii de lei în funcţii publice – pe ăştia nu-i verifică oiţa ţurcană de la Muncă, nu-i verifică nimeni. Nici pe cei care ies în pensie specială la 45-50 de ani, care apoi se reangajează la stat pe salarii nesimţite, cumulate cu pensia nesimţită.
Adevărata problemă “de muncă” în România este bine descrisă în Revisal: jumătate din contractele de muncă din România (dintre cele declarate în sistem, nu cele la negru sau la gri), sunt cu salarii nete mai mici de 1600 lei pe lună!
Vorba sindicaliştilor Cartelului Alfa (citez): “Vi se pare o situaţie normală? Demnă de un stat social european? Într-o ţară în care costurile de trai se apropie cu paşi rapizi de media din UE. Aveţi soluţii pentru asta?”
Da, oiţa ţurcană a Partidului Naţional Liberal vine cu soluţia umblatului după potcoave de cai verzi pe pereţi.
50,3% din contractele de muncă înregistrate în baza de date Revisal sunt încheiate pentru salarii nete lunare situate sub 1.600 de lei, 36,9% din contractele de muncă oferă salarii nete între 1.600 şi 3.200 de lei pe lună, iar 12,8% din contractele de muncă, înregistrate legal, oferă salarii de peste 3.200 de lei pe lună.
Asta ca să aflăm din gura utecistului fruntaş Emil Boc, actualmente în al cincilea mandat de primar al municipiului Cluj-Napoca (unde e fain permanent), că e extrem de uşor să lucrezi la particular. Net mai uşor decât la stat.
Cum să nu fie greu să stai la stat, mai ales când eşti bucătar în primăria lui Emil Boc și iei 5.748 de lei pe lună!?! Până și portarilor Excelenței Sale le este extrem de greu cu salarii de 4000 de lei pe lună cu care îngroapă orice aspiraţie de mai uşor a unuia care “huzureşte” la privat pe 1600 de lei pe lună…
Vă daţi seama ce greu le e bosuleţilor din “funăria” lui Boc cu salarii de zeci de mii de lei – mai ales celor care-şi cumulează şi pensia specială cu salariul acesta de greucean!?
Ia să vedem cât de greu e în Primăria lui Boc: director general – 16.391 lei; arhitect şef – 16.391 lei; şef birou – 13.157; poliţist local debutant – 4.583 lei; portar – 4.748 lei; bucătar – 5.748 lei; şofer – 5.665 lei; muncitor necalificat – 3.861 lei.
Tuturor acestora le e greu şi să-şi ridice voucherele date pentru diverse chestii, başca sporurile lunare salariale… Dar e mai uşor la “burjui” pe 1600 de lei pe lună!
Practic ştirea despre ce are de gând să facă, în curând, Raluca Ţurcan ca ministru este: „Iată, vaca are coadă”.
Iar analiștii de serviciu ai neamului au analizat-o în direct: „Iată” este subiect pentru că este scris cu literă mare şi este început de ştire. „Vaca” este atribut pentru că aşa o atribuie, ca alint, tatăl: mamei, fiicei, poate chiar ministrului când află ce preocupări de muncă are. „Are” este conjuncţie pentru că leagă cuvântul „vacă” de „coadă”. „Coada” este predicat pentru că se mişcă ca degetul predicatorului.
(cam așa e cu marile munci publice ale glumeţilor partidelor)
Şi, gata!