Remus Lapusan este reprezentarea a tot ce poate fi mai dezagreabil pentru noua generatie din politica romaneasca.
Baronii locali vechi au crapat politic sau penal, dar s-a ridicat o noua generatie de taranusi mediocru urbanizati, asa cum este Remus Lapusan, generatie care este si mai perfida, si mai avida, si mai insipida.
Pupand pulpana lui Ioan Rus sau zicandu-i cuvinte confortabile lui Vasile Dancu, Lapusan a reusit sa supravietuiasca ani de zile in fruntea partidului stiind vorba aia taraneasca din Berind: „Zi ca ei si fa ca tine, dar nu iesi niciodata in fata”.
Cu timpul, reusindu-i aceasta tactica, Lapusan a ajuns sa se creada un mare lider politic, mai lider ca Boc si mai strateg ca Daniel Buda, eternii lui rivali, dar care, din pozitia de number one timp de peste un deceniu, totdeauna i-au dat lui Lapusan degetul mijlociu, sa suga de sub unghie niste proteina din bani publici sau sinecuri si sa taca multumit zicand „bogdaproste” ca putut sa prinda si el niste crema din blatul campionilor.
Spre deosebire de Boc cel din Rachitele, care are vorba la el si are un incredibil instinct politic, Lapusan e precum o tomata lasata in soare: cand vrei sa o speli, e prea moale, cand vrei sa o pui in salata, zborseste pe langa cutit si strica sortul, iar daca o storci de zeama, iti ruineaza bulionul.
Spre deosebire de Boc, care are cureaua plina de crestaturi cu victorii, Lapusan nu a fost in stare in viata lui sa isi asume o batalie electorala pe fata, in nume propriu, o batalie esentiala. Daramite sa castige una. Daca o luam acum pe secretara lui Boc, Ionela, si o bagam intr-o batalie electorala, o sa aflam ca are mai multa notorietate ca Lapusan.
Si, daca tot discutam despre deosebiri, una care deranjeaza orice om inteligent, este amagirea lui Lapusan care se crede mai sforar si mai negociator ca Daniel Buda. Asta e groasa, reflecta orgoliul grosier al acestui diletant in politica ce a crescut doar pierzand. Spre deosebire de Buda, care chiar are ce negocia sau are ce sforari (nu mai punem ca ii despart pe cei doi niste scoli si niste inteligenta), Lapusan este doar un simplu manager al rahatului – cum altcumva sa numim procentul de 13 la suta de pe municipiu din acest an, sau eternele esecuri ale Lapusanului din ultimii 10?!
Daca a negociat ceva in ultimii ani Lapusan, a fost cat de tare sa ii pupe mana lui Rus, cat de mieros sa vorbeasca cu Dancu, si, mai important, cum sa isi negocieze pentru propriul sau buzunar si al companiei de asigurari pe care o conduce cateva halci din ciosvarta banului publica, mai o regie, mai o smecherie.
Revenind la domnul Lapusan, este incredibil tupeul acestui ratalau politic. Desi presedintele Dragnea i-a tras o scatoalca in plin si in plenul CEx-ului, numindu-l pe Horia Nasra la timona, toti au ignorat mentalitatea de sluga a Lapusanului, care stie lectia – sa suporte o data pe an furia stapanului, acceptand o injuratura sau o palma peste bot si asteptand in bucatarie, cu menajerele, o alta oportunitate.
Desi intentia presedintelui Liviu Dragnea a fost una din cele mai bune, aceea de a curata PSD de spectrul ratarii si de influenta grupului de interese din jurul filialei, ei bine, ea a fost murdarita de lipsa de caracter a lui Horia Nasra, un tanar ce parea sa aiba potential, dar care nu a avut in viata lui, si are deja 33 de ani, un job serios. Va dati seama? Asta NU a lucrat niciodata, in afara de a sta dupa fusta Aureliei Cristea sau dupa surtucul cu sute de lei al lui Lapusan.
Nasra il prinsese pe Dumnezeu de picior acum trei saptamani si, in loc sa il tina bine, s-a apucat sa traga nadejde ca poate sa devina Iisus. Dar…
In loc de predici, a tinut insa sedinte autoritare la terase. In loc de viziuni ingeresti, a inceput sa aiba halucinatii cu oameni care il ameninta noaptea in scara de bloc, solicitandu-i ferm sa se retraga, sa nu care cumva sa intre in politica ca un meteorit si sa ajunga presedintele Romaniei. In loc sa caute adepti, i-a alungat si pe cei mai buni prieteni ai sai.
Dar cea mai mare greseala a fost sa revina la adictia sa principala: Remus Lapusan. Nasra, intrat in sevraj, caci nu are nici bani sa se imbrace (iar bani nu are pentru ca nu munceste, pentru ca nu are niciun rost, pentru ca e un lenes notoriu, nu pentru ca e handicapat), s-a remufat la buzunarul de la surtucul lui Lapusan care, in acest caz jucand rolul slugii devenita stapanul altei slugi, l-a reconfortat cu un galben si i-a promis lui Nasra ca, daca e cuminte si sta tampon intre el si Bucuresti, o sa aiba la toamna cea mai frumoasa sinecura pe care si-o poate dori un om fara de rost dornic sa isi continue existenta fara sa munceasca: un post de deputat in Parlament.
Si de aia zic: daca Liviu Dragnea vrea sa mearga pana la capat cu desprinderea filialei de grupul de interese creat in jurul lui Lapusan, trebuie sa taie si mai adanc. Si sa aduca in fruntea PSD oameni care stiu rodi, care stiu construi, care stiu lupta.
Slugile fura din borcane si din traista boierului si pleaca primii daca arde casa.
PS: Domnule Nasra, de ce nu v-ati intalnit pana acum cu toti primarii PSD din judet? De ce nu ati organizat niciun BPJ cu agenda solida? De ce nu ati facut nicio conferinta de presa? De ce nu ati lansat nicio strategie pe municipiu? De ce nu ati adus nici macar 25 de membri noi? De ce nu publicati CV-ul profesional?