In vizor

Bulevardul 21 Decembrie, Pădurea Clujenilor și Baza Sportivă „La Terenuri” din Mănăștur, lucrări inuagurate cu cărămida-n piept, dar nerecepționate

Există o explicație. Ne-a dat-o Însuși El, Primarul și Maestrul Urbei din fața unui microfon prietenos:

“Nu sunt gata, trebuie făcută fiecare nuanță la detaliu. Nu este un termen la care să închizi. Ele sunt în folosință, dar se recepționează după ce corectează la detaliu: la dală, la pom, tot ce trebuie ca să fie conform proiectului și confrom cerințelor.  La Cluj se știe treaba asta. Verificăm dacă la arborele care a fost plantat, dacă scrie circumferință minimum 30 de centimetri și are 29, nu se primește, trebuie înlocuit. Adică la Cluj se știe că nu merge decât cu respectarea condiționalităților legale și a calității. Asta ajută să ai un oraș calitativ, în care trebuie să îți facă plăcere să vii să trăiești și nu să fugi din oraș”

Prin urmare: NU SUNT GATA, dar s-a tăiat panglica panglicăriilor de PR cu Boc în prim-planul jocului cu mingea de diverse dimensiuni, arătând cu degețelul către un petec neconform de iarbă, sau prefăcându-se intersat de ce îi spune cel care a realizat lucrarea – cu întârzierile de execuție de rigoare care sunt un”must have” la Cluj. Amicii municipalității clujene trebuie să îndeplinească două condiții (nu neaparat simultan) pentru a primi lucrarea, ori intră în insolvență și dau faliment imediat ce primesc banii pentru lucrare, ori întârzie finalizarea lucrării cu anii.

De ce se întâmplă asta? Că NU ESTE TERMEN DE FINALIZARE LA CARE SĂ ÎNCHIZI (lucrarea, presupunem). Deci, fără termen de finalizare, de ce să existe finalizare? Dacă ar fi termen și am avea finalizare, l-am lipsi pe Boc (sau pe trompețica lui, Tarcea) de exercițiul lunar de imagine în care ne spune cum mai stăm cu procentajul avansului lucrării. Fiecare procent este prezentat pe larg, cu lux de amănunte, se umple timpii de emisie, s-a mai bifat o gargară și toată lumea e fericită. Mai ales ”bocalăii” din Oastea Domnului Nostru Emil Boc al Nost’, care cred și nu cercetează.

Între timp se fac corecturile de rigoare, alea care nu se văd decât când o iau lucrările la vale, crește bălăria cât blocul proaspăt plantat între case, se rupe băncuța, se inundă terenul de sport, face râulețul artificial iarba broaștei, mai pică o mașină cu roțile în șanțul pluvial făcut aiurea, Boc ne zice că umblă cu șublerul printre copaci să vadă dacă încap printre dalelele cu care a dalat din belșug locul.

Că se știe: la Cluj, LEGE, CALITATE, bla-bla-bla.

În fapt, faza cu nerecepționarea ar putea avea dedesupturi mai prozaice.

În data de 20.07.2020 ICCCJ s-a pronunțat cu privire la sesizarea din 20.05.2020 prin care Ministerul Public a formulat o cerere de clarificare a situațiilor privind prescripția în materie contravențională la regimul construcțiilor. Recursul în interesul legii viza situațiile în care persoanele fizice sau juridice execută sau au executat orice tip de lucrări de construcție/renovare ori desființare/demolare fără autorizație și termenul maxim la care pot fi sancționate aceste persoane. Decizia are un impact major pentru situațiile construcțiilor ridicate fără autorizație. și/sau a lucrărilor nerecepționate.

ÎCCJ a stabilit ca, după 3 ani de la finalizarea fizică a clădirii, să nu se mai poate aplica o amendă pentru construire fără autorizație. Prin extrapolare, nu mai poate fi sancționat nici realizatorul unei lucrări nerecepționate, că s-a lucrat ani de zile la ”detalii” și ”remedireae acestora”?

Doar întrebăm, nu dăm cu parul.

Că imediat e gata în proporție de aproape gata la sută și esplanada de la Teatrul Național și, posibil și strada umbrită din spate pe care o denumim parc. A fost Însuși El, Maestrul în vizită de lucru și ne-a spus că: ”Proiectul de modernizare a Parcului Ștefan cel Mare se apropie de finalizare. Stadiu: 92%”.

Mai întâi esplanada, care trebuie să fie gata de 1 Decembrie, să-și poată ține discursul patriotic de pe trepte Titanul din Răchițele. Apoi restul și restul, până la o probabilă finalizare, fără recepționare, până nu se prescriu faptele…

Vă place cum se prefac cu toții preocupați în poză? De la muncitorii care amenajează taluzul de zor, până la dalelele care stau în echilibru în așteptarea betonării. Cert este că vom avea parte de multă dală și mult beon. Așa cum ne place nouă.