Degeraturile sunt tulburari locale sau generale produse in urma expunerii prelungite a corpului la temperaturi sub 0° C. Cele mai expuse sunt extremitatile (degetele de la maini si de la picioare), precum si unele parti ale fetei (nasul, urechile, obrajii).
In conditii extreme, corpul isi ia masuri de protectie corespunzatoare, intrerupand circulatia sangelui spre zonele periferice pentru a putea pastra caldura pentru organele interne, mai importante. Din punct de vedere fiziologic, in conditii de ger prelungit, vasele de sange se contracta, sangele se “ingroasa”, transmiterea mesajelor dureroase prin nervi este perturbata, tesuturile primesc mai putine substante nutritive, iar lichidele din interiorul lor formeaza cristale de gheata care determina, in prima faza, distrugerea membranelor celulare, pentru ca apoi sa afecteze nervii in profunzime, muschii si chiar oasele.
In functie de simptomatologia dominanta si de gravitatea fenomenului, degeraturile se grupeaza in 4 grade:
I, faza de inghet – furnicaturi si amorteli, urmate de dureri usoare si sensibilitate la frig; edeme sub forma “pielii de gaina”;
II, faza de degerare usoara – sunt afectate tesuturile mai profunde; pielea devine galben cu alb sau vanat cu alb, iar senzatia este de mancarime sau usturime; apar vezicule cu exudat serosanguinolent si descuamare, se instaleaza definitiv sensibilitatea la frig;
III, faza de degerare grava – sunt afectate straturile mai profunde ale pielii, muschii, oasele; zona atacata este rece si rigida la atingere, se umfla, devine cenusie, cadaverica; incalzirea produce dureri mari; pielea ramane rece, inflamata, vanata; apar febra, albuminuria si tulburarile psihice;
IV, necroza intinsa in profunzime, gangrena umeda – amputarea este aproape inevitabila.
Suprainfectia este complicatia majora a degeraturilor. Ea duce la arterite, mutilari, impotenta functionala a extremitatilor.
Exista o serie de factori favorizanti, care amplifica efectele: vantul, bolile in antecedente (ateroscleroza, diabet, tuberculoza), altitudinea (aerul rarefiat produce tulburari respiratorii si psihice), tutunul, alcoolul, unele medicamente, insuficienta lipidelor in alimentatie, precum si a vitaminelor A,D, PP si complex B, incaltamintea sau imbracamintea prea stramta sau uda etc.
Putem preveni neplacerile, daca respectam cateva reguli de baza:
evitati circulatia pe timp foarte rece, umed si cu vant;
echiparea cu imbracaminte si incaltaminte adecvata, lejera si uscata;
miscarea continua, chiar cu batutul pasului pe loc;
ferirea de expunere in bataia directa a vantului;
renuntarea la frecarea/frectia cu zapada (se poate face frectionari usoare cu alcool sau ulei);
evitarea reincalzirii corpului de la sobe incinse sau surse de aer cald, care pot intensifica senzatia de arsura in zonele afectate;
evitarea alcoolului (chiar daca da impresia ca ne “incalzeste”) si a fumatului;
in cazul degeraturilor grave, dupa dezghetarea partilor afectate, se recomanda invelirea lor in tifon steril/panza curata pentru absorbirea umiditatii reziduale;
evitarea alternantei inghetare-dezghetare-reinghetare.
Pana la interventia specializata intr-o unitate sanitara, se aplica un tratament provizoriu, care trebuie sa cuprinda un anelgezic (pentru alinarea durerilor), un sedativ, un vasodilatator (pentru facilitarea circulatiei periferice) si un antibiotic (pentru preintampinarea unei infectii).
Persoanele sensibile la frig sau care au suferit degeraturi inainte trebuie sa-si suplimenteze alimentatia cu vitaminele A1, D2, PP, K si saruri minerale (Fe, Ca).