Chiar daca pe masura ce crestem aflam ca lumea nu este jumatate roz si jumatate albastra, trebuie sa admitem faptul ca asa incepe viata pentru fiecare dintre noi: inca de foarte devreme, in perceperea lumii inconjuratoare, a celor care au grija de el si chiar a propriilor actiuni, micutul om incepe sa ordoneze lucrurile intr-o maniera binara, pentru ca asa e cel mai usor. Sanul dulce al mamei si pectoralii tari ai tatalui, vocea ascutita a mamei, vocea grava a tatalui, obrazul catifelat al mamei si barba aspra a tatalui… Si apoi ziua si noaptea, rece si cald, umed si uscat, sus si jos, lumina si intuberic, inauntru si afara…
Treptat, psihismul se organizeaza in jurul acestor perechi opuse care se structureaza pe baza celor simtite de copil in propriul corp, din ce in ce mai precis, si pe care ii face placere sa le repete la infinit, ca sa se deprinda cu ele cat de poate de bine : a inghiti, a scuipa; a face caca pe el, a se abtine sa nu faca pe el; a deschide ochii, a inchide ochii; a apuca, a da drumul; a iesi la vedere, a se ascunde; a accepta sa faca ceva, a se opune etc.
In primii 2-3 ani de viata, copilul, fie ca e baiat, fie ca e fata, navigheaza intre aceste doua etnitati, cu fluenta si energie si isi construieste psihismul alternand pasivitatea si activitatea intr-o miscare foarte ampla, fara sa fi decis cu adevarat carei parti a lumii apartine. Numim asta “bisexualitatea psihica” si n-are nici o legatura cu ceea ce desemneaza in comportamentul social “a fi bi”, si anume atractia sexuala si fata de o fata, si fata de baiat.
Bisexualitatea psihica consta in a te identifica si a incorpora trasaturi ale unor persoane de ambele sexe din jurul tau. Copilul se identifica in acelasi timp si cu persoanele masculine, si cu cele feminine, ci cu tata, si cu mama, si cu barbati, si cu femei, si cu partea feminina si cu partea masculina a tatalui, si cu partea masculina, si cu partea feminina a mamei.
Cand un barbat isi da deodata seama ca “vorbeste ca mama”, nu-si pune la indoiala nici orientarea, nici identitatea sexuala; la fel se intampla si cu o femeie care descopera care are aceleasi trasaturi de caracter ca tatal ei.
Bisexualitatea psihica incorporeaza deci, mai mult sau mai putin armonios, fragmente de femeie si fragmente de barbat, pornind de la miscari active si pasive care construiesc psihismul. Si paradoxal este ca e vorba in acelasi timp de integrare si de excludere.
Suprapunand masculinul si activul, femininul si pasivul, micutul om va invata putin cate putin sa respinga femininul si sa se indrepte catre masculin. Si sa nu aiba incredere in pasivitatea, chiar daca ar fi nevoit sa-si faureasca armura ca sa se apere. Chiar daca pentru asta pierde contactul cu propriul corp si propria senzorialitate.
Bebelusul presimte in acelasi timp ca toate astea au legatura cu diferenta dintre mame si tati. Chiar daca mama este foarte activa si autoritara, chiar daca tata este bland si inexpresiv, incepe sa organizeze lumea dupa o clasificare binara, masculin – tata, feminin mama, activ – pasiv, si destul de rapid, masculin – tata – activ, feminin – mama – pasiv, pentru ca astfel este construita logica intregii lumi care il inconjoara.
In acest sens s-a demonstrat felul in care bebelusul face diferenta dintre “obiectele-mama” (rotunde, fine, moi, concave etc.) si obiectele-tata (ascutite, aspre, dure, pline, convexe etc.) si cum le deseneaza pornind de la diferentele pe care le percepe dintre proeminenta paternala si pregnanta maternala care prefigureaza reprezentarea penisului si a vaginului.
Pentru ca un lucru trezeste intr-adevar curiozitatea micutului om. Fara sa-i poata da un sens, isi da destul de repede seama ca tot ce tine de sex e inca si mai complicat decat toate celelelate lucruri, atat de complicat, incat este secret, privat si poate chiar interzis. Felul in care ii e atinsa aceea parte a corpului si modul in care i se vorbeste despre ea, ceea ce se intampla in jur de “asta”, ceea ce percepe din schimburile senzual-sexuale ale parintilor…, toate astea ii sugereaza intr-o maniera neclara ca este o diferenta foarte importanta, tot de genul masculiun – tata, feminin – mama, dar mult mai misterioasa decat celelalte.
Fara indoiala, asta il dezorienteaza cel mai mult. Si consuma o cantitate considerabila de energie psihica pentru a analiza si a intelege aceasta diferenta.
Si apoi, cand e pregatit – pe la varsta de trei ani – descopera ceea ce ii sugerau atat de multe informatii, fara ca el sa inteleaga exact despre ce e vorba: are un cocosel sau o pasarica. Acest organ face parte din corpul lui si fiecare persoana are cate unul! In acest moment, totul se accelereaza. Toate perechile observate de-a lungul mai multor luni capata sens si se organizeaza in jurul noii descoperiri: masculin – tata – cocosel; feminin – mama – pasarica.
Printr-o intensa activitate psihica, reorganizeaza lumea dupa noua carte de joc primita. Construieste ecuatii tot mai complexe: feminin – mama- pasarica – fin – alint – condus – pasiv; masculin – tata – cocosel – dur – incurajat – activ. In mod intuitiv, intelege si ca acest cocosel – e atat al lui, cat si al tatalui – este penetrant, spre deosebire de pasarica fetelor si deci a mamei lui. Nu stie foarte clar la ce-i foloseste, dar stie foarte bine ca are legatura cu a “face copii” si cu locul de unde vine el.
In acest univers atat de strict divizat in doua, stie ca aceste organe cu adevarat importante, misterioase, si diferenta dintre cel al fetelor si cel al baietilor au legatura cu venirea lui pe lume. Cand i se explica mai tarziu cum se fac copiii, in mod inconstient el stie deja foarte bine asta: a dedus-o din toate informatiile pe care le-a inmagazinat si le-a ordonat de la nastere.
In acest timp in care copilul imparte lumea dupa sexe, i se imprima putin cate putin o alta informatie, neclara, dar stabila. Se pare ca masculin – tata e mai puternic decat feminin – mama. Nu doar in ceea ce priveste vocea si tonusul muscular pe care le observa la tatal lui si la barbatii cu care intra in contact, ci si, intr-un mod neclar, in toate schimbarile pe care le are cu el intr-o multime de alte detalii, mai mult sau mai putin evidente, pe care le observa in jur. Felul cum isi vorbesc unii altora sau intre ei, cum copiii mai mari se joaca intre ei si cu el. Chiar daca nimic nu e foarte precis, el o simte: activ e mai puternic decat pasiv, iar tata, mai puternic decat mama.
Oh! Bineinteles ca mama e poate foarte autoritara, uneori chiar s-ar putea spune ca-l comanda pe tata…pai, atunci, daca ea comanda, are siguranta un cocosel, un sceptru magic care ii permite sa conduca… In timpul viselor, adultii se intorc la acest conflict violent si chiar dureros.
.ro