Bebelusi si adolescenti, copilasi care acum invata primii pasi sau sa articuleze cateva cuvinte, micuti in carucioare, insotiti de parinti si bunici. Zeci de copii care canta, acompaniati de doar doua chitari reci si un pian. Cu totii se intalnesc saptamanal, nu in cadrul unui festival pentru tineret, ci la slujba copiilor de la Capela Sfantul Iosif din Piata Cipariu.
In fiecare duminica, de la 11:30, preotul Mircea Martian tine o slujba speciala, pentru un grup tinta bine stabilit: copii cu varste intre 3 si 13 ani, in care muzica si chiar dansul se imbina cu invataturile biblice. Un fel de gospel cu influente ardelenesti – muzica nu e atat de vesela, desi e vioaie.
Ziua mamei, motiv de bucurie
Azi a fost o zi speciala, a fost prima slujba tinuta dupa speciala zi de 8 martie, in care toti micutii si-au sarbatorit mamele. Slujba incepe cu un “La multi ani” cantat din suflet pentru toate mamicile din incapere. La balcon, corul bisericii, format din aproximativ 15 tineri cu varste cuprinse intre 6 si 16 ani, da tonul. Doua adolescente manuiesc cu dibacie doua chitari reci. Alaturi de ele, o fetita canta la pian. Toata suflarea din biserica canta si aplauda. Jos, un tanar in costum plimba un microfon printre credinciosi – cativa au onoarea sa vocifereze mai tare pentru cateva secunde. Pe culoarul dintre randurile de banci, o fetita de doi ani danseaza, iar mama ei o ridica de fiecare data cand se dezechilibreaza si cade.
Rugaciuni pentru copii
Urmeaza “Inger, ingerasul meu”. Parintele se roaga la microfon, dar murmurul salii il acopera; la “Tatal nostru” nu se mai aude aproape deloc. Se roaga apoi pentru mamici, tatici, bunici, dascali, rude, prieteni si vecini. Micutii isi impreuneaza mainile si se uita cu ochi mari la parintele din fata lor. E tanar, zambeste permanent si, contrar tuturor stereotipiilor cu preoti, nu are barba. Intre rugaciuni, se canta melodii bisericesti, moment in care toata sala se ridica in picioare. Toti stiu versurile, iar pentru cei care nu au apucat inca sa le invete, exista un video-proiector care afiseaza versurile in power-point. Afisajul continua si in timpul slujbei, cand tot ce spune parintele poate fi citit si pe peretele din stanga lui.
Preotul-dascal
Odata terminata seria de rugaciuni, preotul ia microfonul si vorbeste liber. Ii intreaba pe micuti cum si-au sarbatorit mamele si ce cadouri le-au facut. Cativa dintre ei ridica mana la intrebarea “Cine i-a cumparat mamei flori?”, altii la intrebarea “Cine i-a facut mamei o felicitare”. Cei mai multi, insa, isi flutura manutele in aer cand preotul ii intreaba “Cine s-a rugat pentru mama?”. Cu o rabdare de dascal, pastorul se plimba printre ei si poarta discutii cu cine doreste sa se faca auzit la microfon.
“Tu ce-ai primit de ziua ta?”, il intreaba pe un baietel ce nu pare sa aiba mai mult de patru ani. “A fost anul trecut si nu mai tin minte”, raspunde, sincer, micutul.
Ceilalti se grabesc sa raspunda – avioane, papusi, motociclete, masini de lemn si o naveta spatiala. Asculta si preotul, asculta toata sala. Urmeaza, insa, invatatura.
“Asa cum voi ati primit cadouri de ziua voastra, asa trebuie sa primeasca si mama. Ce facti voi astazi frumos pentru mama, cei care nu le-ati dus nici flori, nici felicitari? Facem o rugaciune pentru mama? Pentru tata? Pentru bunica? Pentru fratiorii nostril?”, ii intreaba preotul. Zeci de voci zglobii raspund intr-un cor: “da”!
Micutii si biserica
Preotul incepe iar sa citeasca din cartea de rugaciuni, dar se opreste la fiecare 10 minute pentru un recital al corului. Cand se spune crezul, toata sala gesticuleaza, pentru ca cei mici sa inteleaga rugaciunea. Pentru “Tatal”, toata lumea ridica mainile in aer, pentru “morti” se incruciseaza mainile pe piept; cand se ajunge la cele “vazute” si “nevazute”, se pun si se iau mainile de pe ochi. Micutii rad si-i imita pe adulti, pentru ei, e o distractie.
“Nu stau in biserica de frica, nu sunt fortati in niciun fel. Vin aici de placere, noi nu dorim sa-i stresam in vreun fel. Pentru ei inseamna o favorizare a prieteniei cu Iisus, care a iubit foarte mult copiii. E o zi de comuniune a familiei – vin aici insotiti de parinti sau bunici. Pleaca impreuna si petrec o zi minunata in sanul familiei. E ceva pozitiv, e timp de comunicare si veselie. Copiii emit o energie pozitiva, iar asta se simte”, explica preotul Mircea Martian, responsabilul pentru Pastoratia Copiilor.