In mainile lui banalele furculite si linguri ajung podoabe de pret. Toata viata a visat sa fie bijutier, a incercat mai multe stiluri, a sculptat in piele, a indoit sarma si in final a ajuns sa mestereasca bijuterii unicat din tacamuri alpaca.
Clujeanul Nadudvary Laszlo creeaza bijuterii si obiecte de podoaba din 1996, de cand a mesterit prima agrafa de alama pentru iubita lui de atunci. Acum traieste o frumoasa poveste de dragoste cu Maria, frumoasa pe care a intalnit-o la un targ de mestesugari si care picteaza pe sticla si creeaza genti si posete.
Cu siguranta i-ati vazut produsele pe la targuri si festivaluri prin oras si ati remarcat cerceii si colierele imbinate ingenios din sarma de cupru sau gentile colorate, ori in ultima perioada bratarile, colierele sau inelele din lingurite sau furculite.
Totul se datoreaza talentului si perseverentei, Nadudvary Laszlo nu a urmat vreo scoala in domeniu. Cand a incercat sa “fure” meserie de la bijutierii batrani, a fost refuzat.
“E a treia oara cand ma apuc de mestesug. De doua ori am dat faliment. In 1996 am facut prima agrafa de alama pentru prima mea iubire. Am fost pe la Budapesta si am vazut intr-o vitrina o agrafa de alama si asa a inceput totul. Eram lefter si voiam sa fac pentru iubita mea ceva asemanator. Am facut teste, intr-o jumatate de an am scos-o asa cum am visat-o. Dupa ce i-am facut cadou de Craciun au vazut si prietenele ei si au vrut si ele. Asa am inceput. Pe vremea aia predam dans popular in scoli si am castigat atat de putin din lectiile de dans incat am inceput sa colaborez cu galeriile de arta, am inceput sa fac si bratari din alama, am inceput sa sculptez si in piele si le vindeam”, isi incepe bijutierul povestea.
La scurt timp a inceput sa ii mearga tot mai bine, astfel ca s-a lasat de dans si s-a axat numai pe bratarile din piele, pe care le vindea la en-gros-urile din Corund.
“A mers totul pana cand cei din Corund mi-au furat ideea si au imitat unu la unu, bine, la calitate inferioara, bratarile pe care le-am facut. M-au silit sa dau cu un leu mai putin si nu mai ieseau cheltuielile si am zis ca nu mai continuam pe ideea asta”, a aratat Nadudvary.
Pribegind prin Europa
A urmat un episod de calatorii prin mai multe tari din Europa, iar la intoarcere s-a apucat de un nou tip de bijuterii.
“Jumatate de an am cotrobait prin Europa, Praga, Bratislava, Viena, am fost si prin partea basca a Spaniei, pe jos cu un rucsac, si am vazut in toate orasele mari artisti care faceau bijuterii din sarma. Inca in Transilvania, in Romania nu vazusem bijuterii din sarma si am venit acasa si m-am apucat si eu”, spune el.
Se intampla in 2004, iar dupa cativa ani a simtit ca nu e de ajuns. Voia sa invete tehnici, secrete pe care numai bijutierii o stiu, pentru a putea crea piesele pe care le-a visat. Nu a renuntat nici acum la bijuteriile din sarma pentru ca trebuie sa aiba marfa pentru toate buzunarele, dar e intr-o continua evolutie, vrea mereu sa invete mai mult, ca sa ajunga un “bijutier adevarat”.
“Am visat eu cateva bijuterii care necesita o tehnica aparte, tehnica de bijutier si am cautat bijutieri batrani, i-am rugat sa le devin ucenic. M-au refuzat, desi nu aveau cine sa le continue meseria”, isi aminteste Nadudvary.
Comoara din Germania
Nu s-a lasat descurajat de refuzul mesterilor batrani si nu si-a abandonat visul. A cunoscut o fata in Germania, bijutier, care a fost de acord sa il invete cateva tehnici.
“Am mers la un targ din Germania, acolo m-am imprietenit cu o fata care este bijutier, are un magazin, e ca un vis. Atelierul ei e din sticla tot, e vitrina peste tot si ea lucreaza cu un ajutor in mijloc si toata lumea se poate opri sa se uite ce face. Era foarte deschisa, m-a primit, mi-a aratat cateva tehnici, pe care dura ani buni pana le invatam singur”, arata bijutierul.
Nu a venit acasa cu mana goala, a primit cadou un aparat, care este o adevarata comoara pentru un bijutier.
“Mi-a facut cadou un biax cu pedala. Este foarte util, toti bijutierii folosesc asa ceva. Sunt diferite capuri cu care poti sa cureti metalul, poti sa slefuiesti sau poti sa gravezi. Asta este o comoara, si ea mi-a facut-o cadou”, spune el, cu recunostinta.
Anul acesta intentioneaza sa participe la Donau Fest in Ulm, Germania, Festivalul Dunarii la care participa toate natiile de pe cursul raului.
“Data trecuta mi-a facut cadou si un topitor centrifugar pentru argint, dar nu aveam loc in masina sa il aduc. Anul asta sper sa il aduc. Tot timpul ma perfectionez, omul invata cat traieste. Ma intereseaza foarte mult gravura in metal si deocamdata nu stiu atat incat sa fac eu gravurile astea foarte frumoase pe care le gasesc pe tacamuri”, dezvaluie Nadudvary.
Episodul alpaca
De ceva timp transforma tacamurile de alpaca (aliaj compus din cupru, zinc si nichel – n.red.) in obiecte de podoaba deosebite, cu pietre semipretioase sau sticla de murano.
“Am vazut o poza cu o trupa pe internet. Aveau furculita pe post de chitara, aveau lingurita pe post de contrabas. Am vazut poza si mi-a venit ideea… Aveam mostenire de familie o lingurita de argint si din aceea i-am facut Mariei un inel. Cu vesela din argint se lucreaza foarte usor, o decalesti si faci ce vrei cu ea”, povesteste Nadudvary.
Procura materia prima, tacamurile, de la cei care se ocupa de antichitati, a gasit cateva si in Oser, si sunt multi care ii trimit mesaje ca au “in stoc” asa ceva.
“E o vanatoare efectiv sa gasesti furculite care au model. Mai degraba le refolosesc pe astea cu model decat astea simple. Am si lingurite, folosesc coada ca si medalion. Furculitele pentru desert sunt foarte rare, din astea fac inel”, spune bijutierul.
Pentru ca banalele tacamuri sa se poata metamorfoza in bijuterii pretioase trebuie in prima faza decalite la flacara.
“Se vede ca se inroseste si este decalita cand umbra vine dupa flacara. Dupa ce se raceste, ca nu il fortez, nu il bag in lichid pentru ca se caleste; las sa se raceasca singur, dupa care incep procedeul. Il indoi cu diferite patenturi, scule de bijutier”, spune el.
Sansa de reusita este de 50%, dupa decalire ori se lasa prelucrat ori se rupe. Un astfel de set, cu cercei, colier, inel si bratara poate ajunge la peste 400 de lei, depinzand de orele de munca pe care le-a necesitat.
Maria, bijuteria cea mai de pret
Nadudvary Laszlo isi vede visul cu ochii: face ceea ce ii place si si-a gasit sufletul pereche, despre care credea ca exista doar in romane. Maria, cea cu care isi va lega destinul in aceasta toamna este si ea mestesugar si se inteleg de minune.
“Ne-am cunoscut intr-un targ la Baia Mare, ea avea pe cineva la Timisoara. Dupa ce ne-am mai intalnit la Sumuleu, la Miercurea Ciuc, i-am spus ca eu cred ca ne-ar fi bine impreuna. Ea a zis ca poate. Cand o femeie zice ca poate, nu ma respinge din start, am inteles ideea si am insistat. A terminat relatia cu tipul si am spus sa ne dam o sansa. Aveam aceeasi meserie, ne intelegem foarte bine, eu gandeam, ea zicea, ea gandea, eu ziceam, deci chiar nu am crezut ca exista asa ceva. Teoretic stiam ca exista sufletul pereche, dar cu Maria totul mergea de la sine, fara nici un fel de fortare. De la Timisoara am mutat-o la Cluj si de atunci, de doi ani locuim impreuna, mergem impreuna peste tot si in septembrie ne casatorim”, spune el.
Sursa foto: Facebook
Inelul de logodna a fost, bineinteles, creatie proprie, la care a lucrat pe ascuns, fiind in aceeasi incapere cu ea.
“Am folosit o scoica primita din Grecia. Eu ii stiu marimea de la inelar si am facut un inel si l-am pus pe masa ei, acolo pun toate lucrurile pe care le termin. Ea le incearca pe toate si ii era fix. Inainte sa ii pun intrebarea am iesit in bucatarie si vreo zece minute am mai vorbit cu mine: Sigur? Sigur! Ceva obiectii? Nimic! E bine? E foarte bine! Atunci ce mai vrei? Am venit inapoi si am intrebat-o daca vrea sa fie sotia mea si a spus da. E frumoasa, e sensibila, e cinstita. O relatie se bazeaza mai ales pe incredere si pe respect, la ea am gasit toate astea”, a povestit bijutierul.
Sa vezi ca lumea poarta ceva creat de tine
Cat despre bijuterii, nu ar putea renunta la ele niciodata, chiar daca a lucrat in multe alte domenii.
“Munca nu este o rusine, rusinos este ce putini bani primesti pentru munca pe care o faci. Nu ma vad facand altceva, desi am facut multe, am fost agent, am vopsit stalpi, am livrat ziare. Multi ma intreaba daca se poate trai din mestesug. Trebuie perseverenta. Nu o sa mearga din prima. Trebuie ani buni ca sa iti formezi un stil, ca sa iti formezi clientela, sa gasesti oamenii care apreciaza si cumpara lucrurile tale. Dar recomand sa se apuce de treaba. In ultima perioada toata Romania, dupa comunism s-a bagat pe comert, fiecare are adaosuri de la 300% pana la 1.000 si nimeni nu face nimic, nu este productie”, spune Nadudvary, care crede ca nu exista satisfactie mai mare decat sa isi vada creatiile purtate.
“Acum, in sfarsit vad lumina la capatul tunelului, ca dupa atatia ani de chinuiala incep sa pot realiza bijuteriile pe care le-am visat ca vreau sa le fac, dar nu stiam cum”, a concluzionat bijutierul.
Foto: Eugen Olariu