După ce şi-au revenit din şoc, Noua Securitate a trimis către Unitatea Militară Mass Media Ordinul de Zi pe Unitate prin care se aduc argumente pentru a se lua de pe umerii lui Augustin Lazăr povara OBEDIENŢEI şi CARIERISMULUI de care acesta a dat dovadă ca tânăr procuror ceauşist atunci când i-a refuzat deţinutului politic Iulius Filip eliberarea condiţionată.
Tudorel Toader, pentru a-şi justifica una dintre măgăriile făcute Justiţiei, l-a indicat pe Augustin Lazăr ca fiind cel care i-a clasat un dosar penal lui Klaus Iohannis, preşedintele în exerciţiu. Când colo, s-a dovedit că era vorba despre o confuzie de nume: un procuror pe nume Cristian Aurel Lazăr ocupându-se de clasarea respectivului dosar. Profitând de acea măgărie, Noua Securitate bagă în Ordinul de Zi pe Unitate un titlu de genul: „Marea manipulare in cazul „tortionarului Lazar”. Cei doi „Lazari” de la Aiud”. Să se “dumirească” tot omul de bine din start: “Băi, dar ce de confuzii intenţionate fac ăştia cu Augustin Lazăr! După confuzia cu Lazărul din Alba, iată şi confuzia cu Lazărul din Aiud”. Cu asta aproape că ne-am închis pledoaria pe caz: cine citeşte doar titlurile materialelor (cam 90% dintre aşa-zişii “cititori” “informaţi”), va râde şi va concluziona, iar au zbârcit-o ăia de la “luju” şi de la “antene”, “trompetele lui Dragnea”. Restul rezolvă ura de apartenenţă de tabără în care a împărţit România această Nouă Securitate. Ura de apartenenţă la tabără, a înlocuit ura de clasă: cine nu este cu noi, e împotriva noastră; converteşte-te sau eşti un împuţit de (de ceva, orice ce urăşte profund, deşi habar nu are de ce, cel care aparţine taberei care judecă şi dă verdictul; s-a transformat România într-o naţie de procurori şi de judecători, deşi unii nici să conjuge verbul “a şti” nu au habar).
Cei care mai apucă să şi citească Ordinul de Zi pe Unitate citat de UM Mass Media, are parte de surpriza de a constata că afară-i vopsit gardul (titlul materialului), dar înăuntru un cotoi jigărit încearcă să se dea leopard. Mai întâi că nu există nici o sosie, Agustin Lazăr este, de data aceasta, chiar Augustin Lazăr, pe atunci un tânăr procuror ceauşist încă de atunci extrem de oportunist şi de carierist. Apoi, cât de jegoasă este manipularea la care se pretează jurnaliştii sub acoperire ai Noii Securităţi.
Augustin Lazăr a fost acuzat şi s-au adus ca probe acte semnate de el, că i-a refuzat dreptul la eliberare condiţionată deţinutului politic Iulius Filip. Condiţiile de detenţie de care a avut acesta parte sub regimul ceauşist sunt descrise nu ca să fie acuzat procurorul ceauşist, cum că el le-ar fi impus victimei, ci ca să se descrie atmosfera. Ori apologeţii procurorului ceauşist îşi pornesc aria nevinovăţiei prin a spune că “presa ticăloşită a penalilor” exact de asta l-ar acuza pe bietul Lazăr. Băbăieţi şi făfetiţele noii securităţi, nimeni nu l-a acuzat pe Lazăr că l-a legat pe Filip de pat cu lanţurile, aşa cum se afirmă în Ordinul de Zi pe Unitate ca să se justifice teoria despre manipulare pentru fraierii din bula care nu mai judecă cu bila personală, ci doar că Lazăr I-A REFUZAT ELIBERAREA CONDIŢIONATĂ DEŢINUTULUI POLITIC, CEEA CE ÎL FACE COMPLICE, inclusiv la tortura la care a fost acesta supus ulterior acestui refuz.
Ce este absolut delicios cu privire la manipularea încercată, repet: după trei zile de năuceală totală!) este faptul că nici ei nu pot spune contrariul, că da, Augustin Lazărul nostru este şeful acelei Comisii, unde a AJUNS ÎNTÎMPLĂTOR, PRIN ROTAŢIE (simpaticul de el, tânăr şi procuror!), deci, cu totul întâmplător s-a nimerit el să nu-i acorde dreptul de eliberare înainte de termen deţinutului POLITIC. Asta nu explică faptul că NIMIC NU-L ÎMPIEDICA PE TÂNĂRUL PROCUROR AJUNS ÎNTÂMPLĂTOR ŞI PRIN ROTAŢIE ŞEF DE COMISIE să acţioneze CORECT, ci nu SLUGARNIC, ÎN CONFORMITATE cu POLITICA LUI CEAUŞESCU ŞI A SECURITĂŢII. Această OBEDIENŢĂ, învăţată de tânăr, îl face de fapt specialist în obedienţă şi la maturitate. Acum că Augustin Lazăr îi este necesar sistemului securistic din România, noi trebuie să fim înţelegători cu condiţiile din epocă, cu bla-bla-bla-urile tehniciste ale legilor de atunci şi să-l iertăm că nu avea ce face, săracul de el – în ritmul acesta al dezinformării, azi, mâine parcă-l vedem pe acesta victimă, nu pe Iulius Filip! Asta îl face mai puţin procuror ceauşist pe Augustin Lazăr decât pe Norica Nicolai, sau Monica Macvoei, de exemplu!? Nu mai există nici o ruşine, nici o jenă în a demonstra partea curată de care poate fi apucat un rahat pentru a fi mâncat?!
Iar cei care s-au apucat să pună declaraţiile lui Iulius Filip pentru Memorialul Durerii în cârca lui Augustin Lazăr, sunt la fel de imbecili ca şi cei care se grăbesc să-l exonereze pe acesta de povara OBEDIENŢEI şi CARIERISMULUI!