Râdem de SUA în aceste momente și râdem pe corectelea fiindcă CNN, NBC și alte televiziuni rezistace, ca să nu mai zic de Washington Post și New York Times, pur și simplu se fac că plouă vizavi de subiectul fiului drogat al lui Joe Biden care și-a lăsat laptopul stricat la un atelier de reparații și a uitat să îl ia, deși avea pe el mii de poze cu el trăgând cocaină pe nas de pe cururile prostituatelor, dar și dovezi clare ale corupției tatălui său care atestă fără echivoc că Biden Sr și Jr au luat șpagă milioane de parai din Ucraina și România pentru a face trafic de influență. Nu există alt subiect în acest moment în SUA și totuși instituțiile de presă mai sus menționate îl ignoră fiindcă patronii din spatele acestor organe de presă sunt atât de subiectivi și partizani, atat de biasați, încât ura față de Trump îi face să anuleze orice etică profesională jurnalistică.
Adăugați la asta și incredibila cenzură impusă de Facebook si Twitter. Giganți social media care au cenzurat mocănește toate mențiunile referitoare la anchetele despre Biden, lucru extrem de grav care ne arată câtă forță au dobândit aceste canale de distribuție a informației și câta nevoie e de reglementarea lor.
Ați înțeles, da? Cele mai importante canale de media din SUA își autocenzurează jurnalismul și manipulează audiența. Însă în Statele Unite discuția despre partizanatul presei nu este aruncată la gunoi, ca în România, unde toată lumea se face că plouă. În Statele Unite, canalul FOX , foarte puțin cunoscut românilor, dar care are o audiența mai mare ca CNN și NBC cumulat, face mișto de marele canal CNN și de restul competiției arătând că în cele 48 de ore de după dezvăluirile cu Biden, CNN nu difuzează nici măcar o secundă de știre despre respectivele informații.
În România, discuțiile despre partizanatul ÎNTREGII prese naționale nu există. Este o înțelegere mutuală ca acest subiect să nu existe. Patronii de presă națională sunt mulțumiți, fiecare își ia tainul de unde poate, cu rare excepții dând drumul la informație. Subiecte adevărate precum finanțarea partidelor politice, sistemul corupt din sănătate, distrugerea perspectivelor din sistemul educațional, corupția PNL, lâncezeala PSD, toate acestea sunt trecute la și altele.
În fiecare zi, televiziunile naționale se mulțumesc să ne înțepe bunul simț cu cifre devenite deja anoste despre COVID și cu gargara politicienilor din toate partidele veniți la TV ca să mimeze implicarea și responsabilitatea. Presa online mai mișcă ceva, e adevărat, însă e pur și simplu mult prea slabă ca informație și influență față de forța pe care o au televiziunile naționale. De ce tace presa națională, de ce tac marile televiziuni?
Fiindcă le convine. Când ești televiziune națională de știri sau parte dintr-un trust mare, mereu găsești ceva de halit. Ba contracte de publicitate de la Firea, ba diverse finanțări care vin pe linie de ambasade, chiar și indirect, fiindcă să nu vă amăgiți, Ambasadele influențează SI modul în care marii spenderi de publicitate își cheltuie banii. Presa națională este mai vândută propriilor interese și intereselor altora decât o prostituată din Ferentari.
Autocenzura unei redactii este din punctul meu de vedere o boală care distruge jurnalismul mai mult decât cenzura. Nu e acceptabila cenzura în mod cert, dar când jurnalistul de la Digi știe că nu poate să zică nimic despre Teszari fiindcă e patron, când jurnalistul de la Realitatea nu poate să critice împărăția Cotroceniului sau pe Gabriela Firea fiindcă vin bani de la Primărie, și vin gros, când jurnalistul de la Antena 3 știe că șefii nu agreează să îl critice pe Ciolacu fiindcă vin bani de la PSD cât China, atunci apare autocenzura. Jurnalistului, oricare ar fi el, îi intră în cap covid-ul îndoielii profesionale și își spune singur: ce sens are să mai culeg informații despre x sau y subiect de vreme ce oricum nu o să-mi intre pe sumar nimic?!
Spre deosebire de presa americană care are patroni serioși – șeful Amazon, cel mai bogat om din lume este patronul unui ziar de elită, a unui simbol media – presa românească are patroni de butic, iar aplecarea lor pentru bănuțul mic este disperată. În afară de PRO TV, care prin șantaj comercial și trafic de influență economic, dar și cu audiențe bune, face rost de publicitate, restul trusturilor se joacă cu politicul precum botoxata cu BMW care își aprinde țigara în timp ce alimentează la benzinărie.
Să vă dau un exemplu de slugărnicie care este extrem de relevant pentru situația din România.
A fost mare galagie la mijlocul anului pe tema deciziei lui Ludovic Orban de a crea un program de sprijin financiar pentru presă. S-a spus în acel moment că PNL și Ludovic Orban vor să cumpere presa și să o subjuge.
Dar vă zic un secret. Odată programul implementat legislativ, odată contractele semnate cu instituțiile de presă, Ludovic Orban și Guvernul României au plătit presei naționale și locale doar un avans din respectivul contract, ca să adoarmă simțurile jurnaliștilor și patronilor de presă. Programul „Ajutor pentru presă” este în acest moment blocat, nu s-a mai achitat nimic de luni de zile și presa culdușă tace chitic.
Nimeni din presa națională nu a publicat un rând despre incompetența Secretariatului General al Guvernului, despre impotența managerială a Agenției de Digitalizare, entități care, în calitate de gestionare ale proiectului și responsabile cu implementarea lui, au făcut praf această inițiativă ce putea fi una absolut benefică, având în vedere că presa este o industrie care, aidoma altora a pierdut enorm în Covid și probabil că va falimenta în marea ei majoritate după acest al doilea val.
Vă dați seama care este reziliența la umilința profesională și la prostituție financiară a presei naționale care acceptă să nu critice PNL, chiar și în numele unui contract de sprijin financiar ce nici acela nu este respectat? Vă dați seama cat de jos a ajuns mass media românească?
Noi facem parte din presa locală și suntem chiar mici. Carnea de tun a falimentului ce va să vină. Mă depășește însă această tăcere suspectă a presei naționale. Dacă facturile ar fi for plătite la zi. Dacă programul bani pentru presă ar fi fost făcut pe criterii de transparență și implementat pe criterii profesioniste aș fi zis da, domnule au o scuză să se autocenzureze, dar nici măcar scuza asta nu există. Patronii de presă națională sunt căcați pe ei de frică în fața cinismului cu care Iohannis și PNL operează și se gândesc că e mai bine să tacă și să își vadă de ale lor, milogindu-se pentru restul de bani la un moment dat decât să facă vreo mișcare greșită acum.
Am încercat în ultimele săptămâni să conving mai mulți patroni din presa națională să abordeze subiectul ținând cont de anvergura lor, pentru că repet, noi, cei din presa locală suntem niște pitici. Nu am găsit nicăieri înțelegere, însă toți știu că programul este blocat.
În Secretariatul General al Guvernului e un haos total, se greșesc documente și acte adiționale referitoare la programul guvernamental Ajutor pentru presă. Toți cei de SGG la dau vine pe cei de la ADR, Agenția de Digitalizare a României, o țeapă instituțională condusă de un clujean, Sabin Sărmaș, un bleg inform care, pur și simplu, a pus pe butuci această inițiativă. Când nu a mai putut să conducă spre un final dezastrul, Sabin Sărmaș și-a delegat competențele unor subordonați și și-a rezolvat prin securiștii săi un loc nemeritat pe o poziție eligibilă în Parlament la PNL Cluj.
O mica paranteza. In 2020, anul covidului si al online-ului, va dati seama ca agentia de DIGITALIZARE a Romaniei impune patronilor de presa sa se prezinte la semnare de contract FIZIC si cu STAMPILA societatii editoare?
Haosul implementării acestui proiect continuă. Presa contractată, discutam de sute de entitati media, primește email-uri din parte ADR și/sau SGG care apoi sunt retractate cu scuzele instituției fiindcă chipurile s-a greșit undeva. Nu mai revin decat rar. Rapoartele de audiență sunt la mâna destinului. Nimeni nu știe ce caută CNA în combinație, nimeni nu știe cine este noua agenție de monitorizare a traficului online care ne trimite inepții pe e-mail, de maniera ca ar trebuie ca fiecare ziar online sa aiba cel putin un departament de programare ca sa implementeze ce vor ei, nu mai discut de bannere gresite, la dimensiuni gresite, nu mai discut de faptul ca nici azi nu stim cine e „agentia” care a castigat milioane de euro pe serviciile de „creatie” care sunt mai penibile ca ale unui butic de xerox. Nimeni nu știe de ce departamentele juridice din ADR și SGG greșesc actele adiționale. Nimeni nu stie nimic.
Se discută doar pe surse că nu sunt bani, că programul e pus pe hold, că eventual dor televiziunile mari și puternice o să își ia banii și presa locală și olnine-ul ”mai vedem”.
Orice încercare de clarificare pe care presa o cere ADR-ului și SGG-ului se soldează cu un mare IGNORE. Aveți așadar în acest moment măsura prostituției la care se dedă presa națională, una de altfel inexplicabilă, căci Ludovic Orban nu dă acei bani de la mămica lui din buzunar, ci este angajatul statului roman, oricum am privi-o.
Lucrez de 22 de ani în presă și am cel puțin câteva exemple în istoria României când politicieni care au încercat să cumpere presa, în încercarea de a rămâne la putere, au pierdut lamentabil. A fost Adrian Năstase cu referendumul său din 2003 când se dorea schimbarea Constituției și unde PSD-ul de atunci a împărțit presei naționale și locale 20 de milioane de euro într-o singură lună, un purcoi de bani care nu l-a ajutat pe Năstase la nimic. Cel mai recent exemplu este al Gabrielei Firea care a făcut exces de cumpărat presa, topind camioane de bani pe televiziunile naționale și pierzând bătălia pentru un nou mandat.
O să spuneți, bine bă, Alexa, deșteptul Pământului, dar care sunt soluțiile? Nu există o soluție pentru a elimina partizanatul unui organ de presă. Nu poți da legi organice, nu poți închide o instituție de presă doar pentru că a ales să fie partizană. Nu se poate asta în America, cum putem spera că s-ar putea rezolva problema partizanatului presei în România?
Depinde doar de cititori ce vor să aleagă ca mijloc de informare, dar și această variantă devine una improbabilă. Spun asta pentru că televiziunile profită în mod cinic de capacitatea lor de manipulare pentru a impune subiecte lipsite de standarde profesionale, așa cum Coca Cola își cocainizează consumatorii, făcându-i dependenți de zahăr. Patronii de presă românească nu au emoții să schimbe macazul dacă mâine trebuie lăudat Ciolacu, mai ales când e pe bani, după cum nu au emoții să-l lingă în fund pe Iohannis dacă niște băieți din sistemul paralel dau telefoanele potrivite, arătându-i lui Bobby Păunescu sau lui Sebi Ghiță ce trebuie să facă. Presa națională a devenit o presă a gulerelor albe, mulți dintre patronii de presă națională sunt niște gulere albe, însă cu comportament de mafioți
Adică, stați un pic, ne prefacem că nu vedem, noul conglomerat de presă strâns în jurul lui Radu Budeanu, săgeata lui Dragoș Dobrescu, ala de nu se atinge niciun procuror de el, care a ajuns să facă audiențele cele mai mari în România pe partea de online?
Ne facem că uităm că RTV aparține lui Sebi Ghiță, sau că Realitatea Plus aparține unui infractor de joasă speță?
Puteți să vă prefaceți dumneavoastră cât vreți, eu nu am ce să mă prefac indiferent cât de mult se vor supăra unii sau alții. Mie nu îmi poate spune nimeni că fac presă partizană pentru faptul că am avut contracte cu PSD, câtă vreme în publicațiile mele PSD și Dragnea au fost criticați big time, câtă vreme în publicațiile pe care le dețin au apărut anchete fulminante despre Marian Oprișan sau despre vila de sute de mii de euro cumpărată de Lia Olguța Vasilescu și Claudiu Manda de la un clan de țigani.
E datoria mea să atrag colegilor din presa națională atenția că nu e în regulă ce se întâmplă, așa cum atrag atenția colegilor din presa locală că, dacă nu se vor strânge într-o organizație profesională relevantă, și nu aia gestionată de Dragoș Stanca de la BRAT sau de papagalii de la Arbo Media, o să moară de foame, o să falimenteze din două motive: fiindcă presa națională are grijă să halească tot, fiindcă presa locală nu și-a scos niciodată colții în fața Puterii, deci valorează pentru orice politician cam cât valorează o sticlă de apă uitată în soare. Nada.