La început a fost starea de urgență. Autoritățile au scos pe stradă Poliția și Armata, au carantinat lumea în casă, și lumea a stat cuminte, pentru că s-a temut de amenzi.
Autoritățile au văzut că puterea e bună și au dat starea de alertă. Lumea nu s-a mai temut, fiindcă putea umbla neamendată. Era vară, cald, oamenii aveau chef de concedii și de vacanțe. Unii s-au riscat în străinătate, majoritatea au început turismul național. Stațiunile, la munte și la mare, erau pline. Pe plaje, oamenii, fără mască, au socializat aproape ca în nepandemie. În zonele turistice de munte, românii se înghesuiau pe trotuare, pe terase. Școlile erau închise, alegerile se aflau după linia orizontului omului obișnuit. Oamenii se înghesuiau și în orașe, la muncă, în mijloacele de transport în comun. Covidul nu exploda, ba chiar stătea între niște limite de bun-simț.
Autoritățile iar au văzut că e bine, așa că au organizat alegeri. Ca să își securizeze binele personal, procentele electorale, care altfel puteau fi, în timp, pierdute, prin proasta gestionare a crizei, din punct de vedere economic. S-au deschis școlile pentru elevi, ca să poată primi și alegătorii. Și, brusc, nu a mai fost bine. Rata de infectare a început să crească, așa cum creșteau mai demult ratele în franci elvețieni.
Fiindcă niciun politician nu își va recunoaște vreodată vina, niciun politician liberal nu a recunoscut și nu va recunoaște evidența: faptul că numai după ce s-au deschis școlile pentru elevi și pentru alegeri, orașele au început să devină roșii, cu rate de infectare de peste 3 la mie.
Ca într-o țară de orbi, în care chiorul e împărat, nimeni nu pare să vadă că, în vară, în ciuda faptului că Horeca duduia, că stațiunile turistice erau toate numai o paranghelie, virusul nu făcea ravagii. Fiindcă împăratul vrea alegeri parlamentare în 6 decembrie, Horeca e acum de vină pentru numărul mare și brusc de infectări de după locale, nu școlile, ca instituții de învățământ și ca spații de votare.
Cu beția puterii în sânge, Guvernul Orban și președintele Iohannis ne-au dus la 3 la mie, gestionând criza epidemiologică doar cu mintea încețoșată de alegeri.
Beția puterii, cu 3 la mie în sânge, va da cu România de gard, dacă va putea, și în 6 decembrie, apoi de Crăciun vom fi din nou somați să stăm acasă, fiindcă „altfel, după sărbători, vom avea înmormântări!”
Beția puterii actuale însă cu adevărat la anul va începe, dacă liberalii vor câștiga parlamentarele, fiindcă vor urma 4 ani fără alegeri, în care voia liberalilor va fi lege. Abia atunci vor putea, cu adevărat, să ne „lege”. Patru ani, fiecare va cânta la masa lui, la el acasă, ciocul mic și joc de glezne! Și în pandemie, și după.