Sec, ca un reporter sportiv (ceea ce nu sunt, n-am fost și nici n-am să vreau să am șanse să fiu), relatarea de la fața locului este aceasta: fetele de la Universitatea Cluj au pierdut derby-ul campionatului cu Sepsi Sfântu Gheorghe, scor 64-71.
Dar, ca un profan, deci cu mintea neîncețoșată de scheme tactice și șabloane, pot să afirm, fără să greșesc, că a fost un meci foarte frumos, extrem de dinamic și, da, cum se spune în “sportiveză”, extrem de disputat. O echipă care există de doar patru luni, cea a clujencelor de la U Cluj a ținut piept, a jucat curajos și a fost aproape să egaleze scorul, chiar înaintea pauzei, în fața unei echipe sudate în șase ani de joc și care dispune de câteva jucătoare peste nivelul ligii naţionale. Băi frate, și ce jucătoare! Nici nu pot să bag mâna în foc că una dintre jucătoarele de la SEPSI Sfântu Gheorghe nu era bărbat de fapt, oricum am identificat cel puțin trei jucătoare cu, să mă scuzați, coaie: atitudine, control pe joc, agresivitate dată de testosteron – niște fiare, ce mai!
Clujencele noastre au jucat incisiv, dar cam feminin. Vor trebui și ale noastre să-și găsească „ouăle”-n chiloți – și sunt convins că o vor face, dacă au ajuns, în doar patru luni, la un asemenea joc. Un joc care le-a făcut de neînvins, neîntrerupt, timp de cinci jocuri, o performanță pe care baschetul feminin clujean nu a mai avut-o de 23 de ani. Meritul antrenorului: Dragan Petricevic, bosniacul a cărui inimă bate pentru „U”!
Performanță care a adus în sală peste 2000 de suporteri, m-a adus pe mine-n sală, care n-am mai fost de mai bine de două decenii (că n-a meritat, acum a meritat!), a adus în sală oameni care nu credeau că vor mai vrea vreodată ocazia să asiste la un așa de frumos spectacol.
Peste 2000 de suporteri în sală – acesta este marele câștiga al acestui meci: emulația creată, spectacolul, atmosfera, faptul că lumea a simțit nevoia să stea în picioare și să cânte “ca la 20 de ani” și să aplaude la scenă deschisă.
Bine, mai trebuie lucrat la eleganța galeriei U, la autodisciplina membrilor acestora. Sunt convins că sunt bine intenționați și că numai valul emulației create i-a dus către derapajele de la sportivitate care au costat U Cluj o amendă de 5000 de euro, bani care erau mai bine folosiți pentru fete, decât pentru această scăldare în testosteron. Sunt convins că dacă fetele își vor găsi ritmul de joc și echilibrul, le vor găsi și cei din galerie.
Cu 8 jucătoare noi aduse în vară, Dragan Petricevic a revitalizat baschetul feminin clujean, intrat într-un con de umbră la începutul anilor 2000. A redeschis ușile sălii de sport Horia Demian pentru iubitorii de baschet.
„Sportul feminin e imprevizibil, fetele sunt destul de imprevizibile în general, trec prin multe stări. E foarte mare diferenţa faţă de baschetul masculin. Pentru un antrenor nu e suficient doar să ştie baschet. Eu, în 20 de ani de când sunt în România, nu mai am ce să dovedesc dacă ştiu baschet sau nu. O dată la câţiva ani iau câte un trofeu, aici sau în altă parte, în altă ţară, nu asta e problema. Nu e acelaşi lucru în a şti baschet şi a fi antrenor. Baschet poate să ştie şi un profesor, dar a fi antrenor înseamnă altceva. Cât timp sunt eu aici, echipa va arăta multă seriozitate, preocupare, mult simţ al răspunderii, fetele vor arăta ce înseamnă în mod corect să respecţi şi să continui tradiţia echipei feminine de baschet şi a simbolului Universităţii„, declara Dragan Petricevic pentru cjsport.ro, la începutul sezonului.
S-a dovedit aseară că Dragan Petricevic s-a ținut de cuvânt. Bravo!
Bravo și fetelor, înfrângerea aceasta conține câteva victorii (vi le-am zis mai sus, mai citiți o dată), nu lăsați să se irosească! Clujul are nevoie de un fenomen ca cel de aseară pentru a ieși din amorțeală, din somnul cel de moarte al bisericuțelor și lipsei de implicare pentru simbolurile sale. Haide U!
(lui Alexa nu-i mai zic nimic, i-am zis în mare același lucru aseară, după meci; nu prea cred că a înțeles ce i-am zis, așa că mă sacrific și-o să beau niște beri cu el, să-i mai explic o dată; sigur pricepe)