In aceasta pozitie sexuala femeia este intinsa pe spate, cu picioarele ridicate, indoite din genunchi, cu pulpele larg desfacute. Barbatul vine deasupra, intre picioarele ei si se sprijina pe palme, coate si genunchi, lipindu-si sau nu torsul de cel al femeii. Este pozitia in care barbatul si femeia formeaza un adevarat cuplu; strans inlantuiti, cei doi se pot misca intr-o perfecta armonie, se mangaie, se saruta, isi soptesc in ureche cuvinte de dragoste.
Barbatului ii revine rolul principal caci insasi pozitia ii confera postura de dominator. El este cel care “poseda”, este elementul activ. Asta nu inseamna ca femeia este pasiva. Dimpotriva, ea poate si trebuie sa se miste, gasindu-si sprijinul fie lipindu-si talpile de pat sau pe podea (unii o prefera patului!), fie incolacindu-le pe trupul barbatului si tinandu-se strans cu mainile de acesta: astfel ea isi elibereaza punctul de sprijin constituit de fese, isi ridica bazinul iliac si si-l misca ritmic raspunzand miscarilor partenerului.
Ideea este ca miscarile celor doi sa fie perfect coordonate, ei sa-si intuiasca intentiile, sa vina unul in intampinarea celuilalt. Senzatiile de voluptate care survin in aceasta pozitie normala, la parteneri cu grad normal de excitabilitate, sunt si ele normale, respectiv de intensitate medie si suficiente pentru declansarea reflexelor partenerilor pe calea spre orgasm.
Pozitia “barbatul deasupra” asigura in principiu cea mai buna coincidenta intre forma vaginului (usor curbata, catre interior, in sus) si cea a penisului in plina erectie (curbat in sus, dar catre inapoi).
Indata ce aceasta coincidenta nu este asigurata si, deci, nu asigura un bun contact intre cele doua organe, femeia trebuie sa-si modifice inclinarea vaginului fie schimband pozitia picioarelor, fie ridicandu-si bazinul, punandu-si o perna sau un sul (de tipul celor care orneaza de obicei divanele studio) sub ea, si anume in zona rinichilor si nu sub fese cum fac unii ignoranti, caci atunci rezultatul obtinut se situeaza la polul opus celui urmarit.
Variantele Tao regleaza si cele mai multe din nepotrivirile “de talie” dintre cei doi parteneri. Exista totusi cele doua limite extreme ale nepotrivirii, vagin foarte mare – penis foarte mic, respectiv penis foarte mare – vagin foarte mic, care reclama in ambele situatii “stramtarea” vaginului: in primul caz pentru a crea un contact mai intim al celor doua organe, in al doilea caz pentru a impiedica patrunderea prea profunda a penisului.
“Stramtarea” se realizeaza prin dispunerea picioarelor femeii sub picioarele intinse ale barbatului. La aceasta pozitie nu se poate ajunge decat cu dificultate din primul moment. Cel mai comod este ca introducerea penisului sa se faca in pozitia de baza, dupa care femeia isi intinde picioarele care fie ca strang ca intr-un cleste picioarele – de asemenea intinse – ale barbatului, fie ca se strecoara sub acestea. Pentru femeie, aceasta pozitie accentueaza excitarea vulvei in zona vaginala si mai ales a clitorisului care se afla in contact aproape permanent cu fata dorsala a penisului.
O pozitie in mare favoare in antichitatea asiatica este cea in care femeia deschide la maximum posibilitatea de acces a barbatului, asezandu-si ambele picioare pe umerii sai (varianta “copita calului”). Aceasta situatie privilegiata se datora in primul rand posibilitatilor deflorarii mai rapide si cu foarte putina durere a fecioarelor. Pozitia cu picioarele pe umar este una dintre putinele pozitii in care penisul poate patrunde complet in vagin, daca lungimea si elasticitatea acestuia o ingaduie. Rezulta, pe de o parte, avantajul unei mai intense excitari a femeii, dar si reversul, pericolul hiperexcitarii barbatului si al ejacularii timpurii.
O varianta a acestei pozitii este urmatoarea: femeia se aseaza transversal pe pat, pe spate, cu sezutul cat mai la marginea acestuia, ba chiar dincolo de el pe cat posibil, pozitia picioarelor putand fi adoptata la alegere: fie ridicate si desfasurate – ca in pozitia de baza, fie lasate sa atarne – daca patul este sufficient de inalt – sau chiar sa se sprijine cu talpile pe podea. Barbatul sta in picioare, intre picioarele femeii, dar, prin forta lucrurilor, el va trebui sa adopte o pozitie usor inclinata, sprijinindu-se pe palme.
Aceasta pozitie ofera o actractivitate suplimentara barbatului prin faptul ca el are accesul vizual al penetrarii, dar are meritul de a limita contactul epidermic practic exclusiv la organele genitale, fapt care usureaza controlul ejacularii. Din acest motiv, varianta se recomanda dupa acele intreruperi survenite aproape de “punctul critic”, dupa care se recomanda o pozitie mai putin excitanta.
Pe de alta parte, exista avantajul unei excitari mai intense a femeii, intrucat penisul este fortat sa capete o pozitie aproape verticala, iar starea de erectie il face sa preseze arcada pubiana si sa intre in contact cu clitorisul. Acelasi motiv determina un contact preferential pe partea posterioara a vaginului, situatie care avantajeaza ambii parteneri intr-un “congres inferior”, respectiv vagin mare si foarte mare – penis mic si foarte mic.
Modelul de penetrare recomanda aceasta pozitie in cazul deflorarii “cu probleme”, respectiv cazul himenului cu rezistenta mare si elasticitate redusa.