Editorial

„Ba pe-a mă-tii!”

De mai mulți ani, în unele medii, se discută despre criza elitelor din România. Din păcate doar se discută, pentru că nu există o strategie coerentă de promovare a celor care chiar au făcut ceva pentru țara asta și care, poate, ar reuși să-i inspire pe tinerii care încă își caută modele. Nu de alta, dar prea mulți tineri români vor să se facă Gigi Becali când vor fi mari.

De ce avem atât de puține elite astăzi e destul de simplu de răspuns. Pentru că un regim odios a închis și terorizat mare parte din intelectualitatea și burghezia din România, care a avut curajul să i se opună după fatidicul an 1946.

După revoluția din 1989, românii au îmbrățișat un alt regim de tristă amintire, cel al democrației originale a lui Ion Iliescu, care a promovat orice, doar elite nu.

Puținii oameni de calitate, care au mai rămas, s-au refugiat în universități, în business-urile lor, în cărțile și în bulele lor.

Nivelul clasei politice a scăzut continuu. Școala românească, altădată renumită, a intrat și ea pe o pantă descendentă a calității.

În lipsa ideilor, confruntarea publică a trecut la categoria ciomag. „Ba pe-a mă-tii!” a devenit regulă de comunicare.

Și încet, încet, elitele au dispărut aproape de tot din prim-plan și în locul lor au venit „vedetele” Guță, Vali Vijelie, Magda Ciumac, Leo de la Strehaia, Axinte, mai nou Vulpița și Viorel și mulți alții din aceeași „lojă”. Care au invadat televizoarele. Și ne-au înlocuit viețile cu viețile lor.

Pe bune, mulți români nu și-au mai trăit viețile, ci s-au holbat luni și ani de zile la asemenea personaje triste și burlești.

Îi înțeleg până la un punct pe patronii de televiziuni private, care au speculat la maxim prostia și lipsa de cultură și educație, dar și apetența pentru glumele de autobază ale multora dintre conaționalii noștri, ca să facă bani.

Dar am un reproș de făcut instituțiilor numite Televiziunea Publică și Radioul Public, care au fost cocoșate de slugile politicienilor vremelnici conducători și care le-au ridicat osanale stăpânilor, în loc să promoveze valorile autentice ale României. Au fost și excepții, îmi vin acum în minte emisiunile lui Cătălin Ștefănescu sau ale Eugeniei Vodă, sau, în trecut, Memorialul Durerii, al Luciei Hossu Longin.

Revenind la tv-uri cu audiențe mari, oare cu cât interes și nerăbdare așteaptă în fotoliu domnul Voiculescu să înceapă un nou episod din „Vulpița și Viorel”? Și, oare la pauză, dă indicații prin telefon, la fel cum face nea Gigi schimbările la Steaua?

Și dacă aceste „vedete” nu vă erau îndestulătoare, mergeți pe internet să vedeți acolo faună. Blogărași, blogărițe, influensăreală, șmechereală, unde fiecare are un singur scop, să găsească tot mai mulți adepți. Nu insist astăzi pe fenomenul rețelelor sociale și al canalelor de youtube și altele, pentru că merită o analiză detaliată altădată.

Vreau să spun doar că în această explozie de medii informaționale, unele extrem de alunecoase, e foarte greu ca tinerii să-și mai găsească busola, să țină calea dreaptă, să discearnă între valoare și kitch, între minciună și adevăr, dacă nu au educație solidă și dacă sunt abandonați în fața smartfonului și a tv-ului.

Cred că ar trebui să le vorbim mai mult despre Brâncuși, despre Aurel Vlaicu și Victor Babeș, despre Carol I și Brătieni, sau despre Eliade și Cioran și despre mulți alții ca ei.

Și să-i trimitem să citească, cât mai mult și cât mai divers, să le dezvoltăm spiritul critic, dar și respectul pentru competiție și pentru performanță.

Și poate așa, tinerii zilelor noastre vor reuși, cândva, să promoveze în funcții cheie și în prim-planul sociețății românești, o nouă generație de elite.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *