Avocatul Radu Chiriță a publicat un text, pe site-ul oficial al casei sale de avocatură, în care își exprimă nemulțumirea față de modul în care au accționat judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul în care l-au condamnat pe avocatul Roșu la cinci ani de închisoare cu suspendare.
Potrivit avocatului clujean, motivarea a ajuns prima dată în mâinile jurnaliștilor de la G4 Media, în vreme ce avocaților și părților din proces li se transmiteau erori atunci când doreau să o acceseze. Acesta susține că magistrații au motivat superficial condamnarea lui Roșu: „mă așteptam să o scrie mai altfel” și compară motivarea ÎCCJ cu practicile din Rusia, unde dacă formulezi o cerere care poate să fie respinsă pe motive de legalitate ești predispus la pedeapsa cu închisoarea, similar cu opinia judecătorilor care l-au condamnat pe avocatul Roșu.
Iată postarea avocatului Radu Chiriță:
„Nu e nevoie de rezumate. Ştie tot universul că Robert Roşu a fost condamnat în decembrie, fiind acuzat că şi-a făcut meseria de avocat, apărând interesele unor clienţi. A fost achitat de Curtea de Apel Braşov, pe motiv că nu a făcut altceva decât să îţi facă meseria. A luat 5 ani la ICCJ.
111 zile nu am ştiu de ce. Termenul legal de motivare a unei hotărâri este de 30 de zile. În baza principiului “oricum nu păţesc nimic, sunt zeu de la ICCJ, mă doare la acarici” noul 30 este 111.
Aseară aflăm că s-ar fi redactat hotărârea. Intră toată lumea buluc pe dosarul electronic să o dea jos. Nu se poate, nu merge, dă eroare. În schimb la ziariştii de la G4 nu le-o dat eroare. Lor, le-o dat hotărârea. Normal, nu-i aşa stimaţi membri ai CSM? E normal ca ziariştii să primească pe mail, cu părţile mai importante subliniate, o hotărâre la care omul care stă în puşcărie în baza ei nu are acces. Desigur, asta nu e important. Flegmarea în presă a unor oameni, fără să se poată apară este unul dintre stâlpii statului de drept, aşa-i? Când dracu scăpăm de chestiile astea securiste? Când?
În fine, citesc şi io partea mai importantă în ziar. Şi scrie acolo că lui Robert i-au dat 5 ani pentru că, deşi ştia că sunt riscuri pe partea legală – adică, că e posibil să se respingă cererile clientului său – a acceptat totuşi să participe la acest demers ilegal.
O să revin probabil cu mai multe comentarii, dar în momentul ăsta cred că e capătul profesiei. Adică, dacă eu ştiu că s-ar putea să-mi respingă o cerere ca fiind ilegală, şi totuşi o fac înseamnă că mă duc la puşcărie. Dacă aş fi UNBR azi, aş pune roba jos şi mi-aş vedea de treabă. E nevoie doar de avocaţi care să facă numai cereri legale. Din ăştia crescuţi în spiritul omului nou. Ăştia old school, care facem cereri despre care ştim că ar putea fi respinse, suntem infractori. Dacă ni se admit, către puşcărie, că e loc.
Sincer, mă aşteptam să o scrie mai altfel. Sunt furios, consternat, îmi fierbe sângele în mine şi vreau să plec. Să fiu aitist, să nu ştiu pe ce lume trăiesc, să-mi cumpere firma la birou scaun special pentru a sta cu picioarele pe masă şi seara să vreau o ţară ca afară. Ca dacă rămân avocat, ştiu că tara aia în care condamni avocaţi pentru că or făcut cereri ilegale este Rusia. Şi pe aia nu o vreau”; a precizat acesta.