Vocea ta

Aventura fără de sfârșit a proiectului „strategic” național Tarnița – Lăpuștești. Foștii angajați ai Hidro Tarnița au restanțe salariale de 1 milion de lei

Un grup de foști salariați ai societății Hidro Tarnița SA ne-au transmis că au muncit aproape un an fără să fie plătiți și au restanțe salariale de 1 milion de lei. Aceștia susțin că toată vina aparține fostului ministru Virgil Popescu, cel care a solicitat nejustificat lichidarea societății.

Redăm mai jos mesajul integral al foștilor angajați.

Împreună cu câțiva foști colegi de la Hidro Tarnița SA – compania de proiect băgată abuziv și nejustificat în procedură de lichidare de fostul ministru Virgil Popescu chiar în ultimele zile de mandat – intenționăm să facem o adresă oficială către S. Burduja și către S.A.P.E. SA (Societatea de Administrare a Participațiilor Statului în Energie) al cărei acționar unic este statul român prin ME, pentru a cere în primul rând socoteală în legătură cu plata drepturilor salariale restante către foștii angajați rezultate în urma deciziei de lichidare.

Urmărim să punem în lumină lipsa de acțiune culpabilă a lui Burduja și a celor de la SAPE, care este acționarul Hidro Tarnița.

Valoarea totală a restanțelor se ridică undeva în jurul valorii de 1 milion de lei, o sumă ridicolă față de miza financiară a proiectului și față de banii publici angajați de statul român în tot felul de companii de administrare a unor proiecte sau companii de stat fără utilitate vădită, și în orice caz o sumă totală catre poate fi importantă pentru majoritatea foștilor salariați care aproape un an au desfășurat activitate fără a fi plătiți, din indecizia statului.

Deși decizia SAPE de lichidare a societății (luată în C.A. pe 30 mai 2023) a fost contestată de creditori – ANAF, foștii angajați, agenți economici – în termen legal (2 august 2023), nu s-a primit niciun răspuns de la SAPE și nici de la ministerul energiei (ME), deși noul ministru declara încă din primele zile de mandat (iunie 2023) că Tarnița-Lăpuștești (TL) este OBIECTIVUL PRIORITAR al mandatului lui.

Dacă declarația lui Burduja ar fi avut în spate o intenție reală și onestă, susținută de o judecată profesională, atunci ar fi putut interveni și ar fi oprit procedura de lichidare voluntară anticipată a societății de proiect în timp util, economisind astfel timp și bani pentru reluarea de la „0” a proiectului pentru care se făcuseră deja pașii necesari parcurgându-se toate etapele de dezvoltare până la atribuire prin licitație internațională.

Dintr-o altă perspectivă, renunțarea la niște progrese obținute cu cheltuială publică și reluarea de la început a procesului pe alte sume de la bugetul de stat ar putea fi încadrată la cheltuire nejustificată și iresponsabilă a banului public, în timp ce persoanele decidente ar trebui să fie trase la răspundere, în condițiile în care oportunitatea și necesitatea proiectului rămân indiscutabil la nivelul unui obiectiv strategic.

O fundamentare tehnică se poate obține din analizele de specialitate.

Motivul formal al lichidării societății a fost că „societatea avea mari dificultăți financiare și nu se putea redresa prin măsuri corective, falimentul fiind iminent pe întreaga perioadă analizată” (raport S.A.P.E.), ceea ce este o apreciere absolut ABERANTĂ devreme ce HT avea statutul și obiectivul de societate de proiect și nu avea cum să desfășoare activitate economică înainte de finalizarea investiției pentru care fusese inființată!

Dacă ne uităm la Energonuclear S.A., de exemplu, societatea de proiect înființată încă din 2009 pentru dezvoltarea proiectului reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă care nici până în prezent nu au finalizat faza de proiectare și de structurare a finanțării, precum și la bugetele de cheltuieli de funcționare mult mai mari comparativ cu bugetele similare ale Hidro Tarnița (înființată în 2013 și cu finanțare asigurată doar pentru 2 ani) care era cu mult mai aproape de atingerea obiectivului în momentul lichidării, ne dăm seama că argumentul irosirii de resurse publice nu stă în picioare.

Să ne uităm și la o altă societate de proiect – RoPower Nuclear SA, înființată în 2022 pentru dezvoltarea mini-reactoarelor SMR de la Doicești și la sumele anuale bugetate, și vom vedea o diferență incomensurabilă față de HT în privința capitalului social și a cheltuielilor anuale de operare.

Culmea tupeului și a sfidării bunului simț, lichidatorul numit al Hidro Tarnița SA a validat hotărârea SAPE de lichidare a societății de proiect folosind „metoda Altman”(!!) o metodă de evaluare a performanței financiare a unei societăți prin analiza unor indicatori de profitabilitate în condițiile în care o societate de proiect nu are cum să înregistreze venituri.

La data lichidării, Hidro Tarnița era proprietarul întregii documentații tehnice legate de proiectul TL (studii geo-topo-hidro, studii cadastrale, documentații pentru avize și acorduri etc) care ar costa și astăzi câteva milioane de euro la valoare de înlocuire.

Opinăm că miza deosebită a refuzului autorităților de a realiza obiectivul TL îl reprezintă „pericolul” pe care o astfel de centrală de mare capacitate (1000 MW) l-ar reprezenta la adresa „băieților deștepți din energie” prin operațiuni de arbitraj pe piețele de energie.

De fapt, ce ar face un operator de stocare de mare capacitate pe piață?

Într-un model simplificat de operare, ar cumpăra energie când prețurile sunt mici și ar vinde când piața este în creștere, punând astfel presiune inversă pe speculațiile de preț. Ori tocmai acest lucru nu este de dorit pentru traderii care fac astfel de speculații în piață, care au operat ani buni nestingheriți și au făcut ca în România să se înregistreze constant printre cele mai mari prețuri la energie din Europa.

Să nu ne lăsăm păcăliți de retorica actualului ministru Burduja, pentru că începând cu aprilie 2022 prețurile la consumatori au fost plafonate, diferența până la prețul real fiind suportată de către stat, care înseamnă tot banii românilor și mai ales deficite finanțate prin împrumuturi , reducând ecartul de prețuri care stă la baza profiturilor speculatorilor.

În plus, o centrală de stocare energie de mare capacitate ar furniza operatorului național de transport energie Transelectrica o serie întreagă de servicii pentru siguranța sistemului energetic național pe care centralele mici, pe baterii, nu au cum să le asigure.

Lichidarea societății a fost încredințată cabinetului de insolvență av. Anastasescu Marieta, firmă de casă a SAPE, care a fost în trecut implicată în mai multe afaceri, inclusiv fiind numită administrator judiciar al clubului U Cluj.

Pe lângă validarea argumentației SAPE în vederea lichidării, lichidatorul nu a vrut să valorifice bunurile necorporale menționate mai sus aflate în patrimoniul Hidro Tarnița conform normelor de evaluare a societăților aflate în lichidare, nu a răspuns la nicio solicitare din partea creditorilor, nu a procedat la despăgubirea foștilor salariați conform Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale.

Practic, mai bine de un an de zile nu a luat nicio decizie. Lichidatorului i s-a pus în vedere că documentațiile tehnice sunt în proprietatea Hidro Tarnița și că nu pot fi puse la dispoziția oricărei părți interesate fără acordul creditorilor sau fără ca acestea să fie valorificate în condițiile legii pentru a achita datoriile restante, însă nu avem cunoștință despre acțiunile sale.

La rândul său, Ministerul Energiei a încercat să scoată de trei ori la licitație refacerea documentației privind proiectul, fără succes, deși – atenție –studiile tehnice ar fi trebuit doar actualizate și nu făcute din nou.

Ofertanții, inclusiv firme internaționale, au respins propunerea financiară a ME ca fiind mult prea mică, în condițiile în care dacă studiile tehnice rebuiau elaborate din nou.

Din informațiile noastre, neverificate, ME a încredințat în final prin atribuire directă elaborarea documentațiilor unei firme obscure, fără experiență și capacități (!). Prin sentința definitivă din 3 septembrie 2018 la acțiunea înaintată în instanță de către foștii salariați pentru neplata drepturilor salariale, acestora li se recunoștea plata drepturilor la zi. De altfel, lichidatorul numit a transmis la începutul acestui an comunicări oficiale către toți cei înscriși la masa credală prin care se certifica cuantumul datoriilor individuale. Perioadă de la care nu s-a mai întâmplat nimic.

 

Un grup de foști salariați ai societății de proiect Hidro Tarnița SA.