“Take the chance! Be the Change ! – fa lucrurile in care crezi”. Acesta este numele evenimentului care va avea loc sambata, de la ora 10, la cantina din Campusul Studentesc Hasdeu. Doi tineri isi vor povesti aventurile incredibile prin care au trecut in calatoria prin America de Sud unde au mers ca sa le arate copiilor din mahalale sarace aidoma Pata Ratului de la noi ca lumea mai inseamna si altceva si exista o sansa pentru fiecare sa isi construiasca destinul. Fara bani in buzunar, ei au calatorit din desertul Atacama pe insulele plutitoare de pe lacul Titicaca, din Machu Pichu au inotat printre pesti colorati in Caraibe si au avut experiente uimitoare in jungla.
Evenimentul este organizat de Association for Dialogue, Culture and Sport si Student Sport Cluj. Se vrea a fi un demers de promovare a educatiei nonformale, a cresterii increderii in propriile forte, dezvoltarea abilitatilor, dar si de informare despre ofertele de voluntariat si un program european prin care se poate calatori in Europa si in lume. Atractia principala a manifestarii va fi insa impartasirea experientelor pe care Radu Tirnacop si Ioana Coman le-au avut intr-o calatorie uimitoare petrecuta in cadrul unui program de voluntariat in America de Sud. Au luat parte la aventura de cinci luni din Rosario opt membri ai asociatiei.
“Experienta de acolo este foarte vasta, de la jocuri cu copii in mahalale pana la organizarea unor evenimente la nivel local, cu sprijinul primariei. In 2013, o activitate pe care noi am adus-o acolo a fost ulterior integrata intr-un program local care se numea Saptamana de lectura in peste 8 biblioteci la nivel local. Inainte ne luptasem ca sa o putem impune ca proiect pilot”, a marturisit tanarul.
Grupul din Romania a mai lucrat cu copiii din zonele sarace, mahalale care aduceau cu zona Pata Rat de la Cluj.
Rosario se aseamana New York-ului, spune Radu, referindu-se la strazile patrate intre care se afla hectare de teren ocupate de comunitati sarace, numite “villa”.
“Acolo se gasesc baraci din cartoane, din lemn, din tot ce pot colecta oamenii care traiesc acolo. In villa nu se intra decat cu permisiunea celor de acolo. Noi am ajuns pe 3 ianuarie in Argentina si abia pe la sfarsitul lunii am reusit sa intram, prin intermediul unui fotograf de la o revista internationala. Am avut si un conflict dupa ce am facut niste poze. S-a adunat multa lume in jur pana am reusit sa le spunem ca incercam sa facem niste programe sociale pentru copii. Dorinta noastra era sa ajungem la familia care ne primea in interiorul villei”, a mai povestit Radu Tirnacop.
In villa nu intra politia, nu intra ambulanta, nu intra abosolut nimic. Ordinea e stabilita in mod intern.
“De multe ori am auzit focuri de arma cat am stat acolo. Ioana, care e psiholog, a avut prima activitate in villa. Relata povesti terapeutice pentru copiii de acolo, cu personaje din jurul lor. Invatau despre respect, despre prietenie, despre alte lucruri foarte importante pentru educatia lor. Socul pe care l-am avut la inceput a fost ca villa era singurul lor univers. Copiii nu concepeau ca exista altceva dincolo de mahalaua respectiva. Nu concepeau ideea de masina, de tehnologie. Ne priveau ca pe colonistii spanioli care veneau si le spuneau ca in lumea asta exista si alte lucruri deca cele cunoscute de ei. Imbunatateam energia si imaginatia copiilor si numai prin prezenta noastra”, a relatat acesta.
Proiectul s-a nascut la 1 mai 2012, la bunicii sai de la Constanta, atunci cand o prietena a lui Radu a remarcat ca a vazut un anunt despre un proiect de voluntariat. A fost momentul in care cei doi si-au propus sa mearga sa danseze tango in Argentina. La intoarcere au scris proiectul, a fost aprobat, si-au facut echipa si si-au vazut de treaba mai departe, avand ca metodologie educatia educatia nonformala. Si-au propus atat sa lucreze cu copiii, cat si sa antreneze institutiile publice de acolo in asemenea activitati. Serviciul de voluntariat din care au facut parte este un program de finantare al Uniunii Europene. Bugetul a fost de 32.000 de euro, finantare pentru 5 luni petrecute de cei 8 acolo, incluzand transport, cazare, masa si bani de buzunar.
“Nu a fost nici prea mult, nici prea putin, a fost o provocare”, a precizat tanarul.
Familia care i-a primit a acceptat asta ca o incercare de a le deschide copiiilor o cale spre o alta lume decat cea cunoscuta in mahala.
“Isi doreau o schimbare pentru copiii lor, asa ca ne-au dat o parte din curtea baracii lor ca sa desfasuram activitati. Lucram acolo la programe sociale alaturi de autoritatile din Rosario. La sfarsit am facut o petrecere, iar copiii au vrut sa ne invete si ei un joc, cu niste scaune. A fost o chestie foarte puternica, pentru toata lumea”, si-a amintit Radu.
Alte activitati s-au desfasurat in alta parte a orasului, intr-o comunitate care traia in mijlocul traficantilor de droguri.
“Lucrurile astea ii antrenau si pe copii, la fel ca in villa. De la 8-9 ani incepeau sa se ocupe de trafic. Adultii ii trimiteau pe copii sa faca aceste lucruri, sa fure, sa loveasca, sa transporte droguri. Incercam sa schimbam ceva in toate astea. Dupa o vreme, toti copiii se inghesuiau in jurul nostru cand apaream”, a completat el.
La finalul celor cinci luni de proiect, Radu Tirnacop, Ioana Coman si alti trei colegi si-a continuat calatoria in America de Sud. Ioana a ramas acolo pana in primavara lui 2014, in timp ce Radu s-a intors la sfarsitul lui 2013.
“Am calatorit cu autostopul si am ajuns din desertul Atacama la Machu Pichu, apoi pe plajele din Esmeraldas, Ecuador si in jungla Apagonului, unde am stat intr-o comunitate pentru 7 zile. Am stat cu oamenii junglei, am avut o experienta foarte, foarte puternica. De acolo, am ajuns in Columbia unde am prins Jocurile Olimpice si i-am urmarit pe gimnastii romani. Am mers apoi in Venezuela unde am inotat printre bancuri de pesti colorati. Erau ca cei din acvariile de la noi, ne ne venea sa credem. De acolo, am ajuns in Brazilia, in nord. Amazonul din Vest e foarte diferit de cel central. A urmat Sao Paolo, Rio de Janeiro si ne-am intors spre Argentina. Am stat cam trei luni si jumatate, fara bani si fara planuri. A fost o nebunie. Acum, daca stau si ma gandesc, a fost cea mai intensa experienta si ne-a ajutat pe fiecare dintre noi sa avem inspiratie pentru aceste evenimente de dezvoltare personala pe care le sustinem acum. Lectia e ca poti sa faci absolut orice”, a rezumat tanarul.
Despre Romania, argentienienii isi aminteau de la meciurile de fotbal, mai ales ca echipa tarii noastre i-a batut la un meci decisiv de la un campionat mondial, in timp ce altii auzisera de Dracula.
Temerarii romani si-au vazut cu ochii si visul de la care a pornit totul.
“Am dansat tango, stiu si eu acum cum se face asta. Am constatat ca tangoul argentinian este foarte diferit de ceea ce vedeam la noi. Am vazut ca se intampla si la Cluj, in foisorul din Parcul Mare”, a spus el.
Intre experientele care l-au marcat, care i-au schimbat viziunea despre viata, acesta a amintit Machu Pichu, experientele traite in jungla, vederea unui vulcan activ in Ecuador.
“Oamenii de acolo nu aveau absolut nimic. Nu posedau ceva, nicio avere, dar erau absolut fericiti si se simteau atat de bine… Pentru ei era extrem de importanta starea de a fi, de a trai fara sa faca nimic, fara telefoane sau alte accesorii. Imi amintesc ca eram in mijlocul junglei, in coliba unei familii cu 11 copii. Ne-am trezit ca auzeam voci. Am crezut ca sunt copiii familiei, dar, cand am iesit, am vazut ca erau doi papagali. Eu, pana atunci am crezut ca papagalii doar repeta ce au auzit de la oameni, dar acestia vorbeau intre ei si il incurajau pe un al treilea, Pedro, care nu putea zbura din cauza unei probleme la o aripa. Spuneau “Vamos, Pedro!””, a povestit el.
La familia cu pricina, cei doi faceau voluntariat ajutandu-i la activitatile lor obisnuite. Radu mergea cu barbatii sa repare un drum, iar Ioana le ajuta pe femei la treburile casei.
“O comunitate avea 5-6 familii. Cumva, aveau un centru si eu cu baietii consolidam cumva drumul de la locuinte pana acolo. Acolo am costatat ca ei isi faceau drumurile ocolind si protejand natura. Ei aveau ca religie Mama Natura. Ne-am intalnit acolo, desigur, cu toate animalele din padure. A fost o experienta foarte puternica. Am invatat acolo ca nu ai nevoie de nimic, ca poti sa faci orice si poti fi fericit”, a conchis el.
Povestile acestor aventuri se afla si pe blogul intocmit de tineri pe parcurs.