Statul român a pierdut procesul cu Colegiul Reformat din Debreţin și trebuie să-i plătească 38.709.585 RON pentru Hotelul New York – a.k.a Conti, pentru cui îi e mai comod să nu-și amintească de trecutu’ cu ungurii. Citim Hotărârea 1385/2021 din 20.10.2021: Solutia respinge apelul formulat de apelanta pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor ca nefondat, și stabileşte cuantumul măsurilor compensatorii (în favoarea Colegiului Reformat din Debreţin) ca fiind de 38.709.585 puncte. Soluția e definitivă – susține, cu dovezi, activistul civic Szakats Istvan într-o analiză publicată pe pagina de Facebook a Clujului Civic.
Scrie Szakats Isvan:
”Cum zicea primarul ieri? „la nivelul autorităților naționale ar trebui să existe preocupări și din partea ministerelor de resort astfel încât obiective strategice importante să fie cumpărate în patrimoniul statului român”.
Exact așa, bos. Chiar a existat preocuparea. Din 2001. Aia de-a șunta proprietarii. Numa’ n-a ieșit.
Apoi. Primarul zicea ieri despre cumpărare: „dacă va apărea prolema vânzării Continentalului, și a exercitării dreptului de preemțiune, evident”.
Dar helău… nu mai e niciun DACĂ. S-a judecat. Statul Român e bun de plată, și chiar trebuie să marce banul pentru acest obiectiv. Care chiar va deveni al lui. La prețul ăla fix. Fără suspans, fără eroisme, fără “indiferent cât ar costa”
De fapt, „Indiferentul” ăla induce o incertitudinea de exact zero lei. Deci hai să nu ne dăm eroi, și mai ales nu pe banii altuia. E deja adjudecat de 5 luni, prin decizia Curții de Apel București.
Don’t sweat it. Conti revine în patrimoniul public. Să lăsăm PR-ul.
Epilog 1: Nu trebuie să credeți neapărat nici că condamnatul-și-fugarul Bene ar fi investit 7.5 milioane în hotel. Aia a fost o evaluare de la el cuvânt, înainte de-a se apuca. La sfârșit de 2019 tot el declara 3.4 milioane. Da’ cum așe ‘eftin? Poi, moldovenii. Și nu, nu numai Apostu.
În anii Marii Renovări, am vorbit cu mai mulți muncitori care lucrau la hotel. Între ei, vreo 10 moldoveni jigăriți și vai de mama lor, care locuiau pe șest chiar în epava de clădire pe care o renovau. Inițial am crezut că-s homeleși la cum se fofilau în clădire pe niște găuri acoperite cu un mesh rupt și pe care scria CONCERT. Dar erau munkași. Își cumpărau parizer de vizavi de la Teresy, mureau de frig în clădire, și n-aveau unde se c*ca. Specialiști de mare clasă în renovarea clădirilor istorice toți. Când mă ghidau pe acolo, am remarcat că acoperișul – pe partea sudică a cupolei – era retablat cam nașpa, și apa cam cura înauntru pe pereți. Poate vreți să mai verificați. S-ar putea să mai am și niște poze din interior dacă mă rugați frumos.
Epilog 2: Ex-judoka-ul miliardar Dorel Tămaș – cel care a cumpărat hotelul în 2005 și apoi a încercat să-l vândă ascunzând faptul că e revendicat din 2001, e și el condamnat definitiv și cu executare, dar fugit din țară și de negăsit de 10 ani. Dacă nu-l prinde potera, fapta sa se prescrie în 2024. Care e an electoral. Așa că numa’ bine Dorel Tămaș poa’ să vie acasă liniștit să ciocnească o șampanie cu mai marii zilei în holul hotelului New York. Saga hotelului e încheiată.”
PS: Hotelul e de vânzare de aproximativ de 2 ani pe Artmark Historical Estate, cu superclauze de confidențialitate privind prețul. Gen 500.000 EUR amendă dacă spui. Pentru că e licitație cu plic închis. Nu au voie să îl vândă sub un preț stabilit de un evaluator, în cadrul procedurii de reorganizare juridică a Napocamin (proprietarul hotelului). Care Napocamin, unde apar inițialele ”I.R.” printre apropritari, este în insolvență.