La femeie, apetitul sexual difera de cel al barbatului prin pasivitate si lipsa ejacularii. El se desfasoara in principal in planul imaginativ. La multe femei, apetitul sexual lipseste si, din acest motiv, coitul devine un act dezagreabil, nedorit, evitat sau chiar refuzat. Acest tip de femei, de regula frigide, sunt adesea cele mai cochete, atragand atentia barbatilor prin nevoia lor puternica de iubire si tandrete.
De obicei, la femeile normale, dorinta erotica legata de contactul sexual este depasita ca preocupare si intensitate de ansamblul consecintelor pe care “relatia sexuala” cu un barbat le are pentru ele ca perspectiva de viata. Dorinta sexuala a unui individ depinde insa in mare masura de partenerul acestuia, care poate declansa, intretine si satisface orice dorinta sau, dimpotriva, o poate inhiba sau deturna in alte directii sau forme de manifestare.
La femei, dorinta sexuala este dominata de instinctul de procreare, ce se combina cu nevoia de a se darui pasiv, de a juca rolul unei persoane devotate care sufera, suporta si, in final, este invinsa, subordonata si condusa de partenerul ei. Aceste “aspiratii negative”, dupa unii cercetatori, fac parte integranta din apetitul sexual normal al femeii.
O femeie normala cere din partea unui barbat, in primul rand iubire si tandrete, un sprijin ferm in viata, o anumita maniera de a se purta cu ea si copii. Particularitatile apetitului sexual la femeie sunt rezultatul combinarii urmatorilor factori:
a) inflenta profunda a functiilor sexuale asupra intregii sale existente;
b) rolul sexual pasiv;
c) facultaile sale mintale speciale.
Prin aspectele mai sus mentionate se explica, in cazul femeii, cochetaria sa exagerata, instinctiva, nevoia de a “parea” cat mai atragatoare in fata barbatilor pentru a le fi placuta prin exteriorul sau, modul de a se imbraca, de a se farda si parfuma, privirea, miscarile, timbrul vocii, gratia etc. Aceste aspecte capata canotatii particulare in cazul vaduvelor. In sufletul acestora se lupta doua sentimente puternice: perseverenta si constanta feminina in dragoste, legata de cultul sotului defunct; obisnuinta de a avea raporturi sexuale si vidul care reclama o compensatie dupa decesul sotului. Daca apetitul scade sau lipseste ca o consecinta “reactiva” dupa decesul partenerului, conduita vaduvei va fi conforma convenientelor social-morale, renuntand la avansurile erotice ale altui barbat.
In ceea ce priveste apetitul sexual al femeii la varsta critica, se noteaza, de regula, exacerbarea acestuia ca o nevoie imperioasa crescuta in raport cu ritmul anterior. Aceste diferente de apetit sexual, sunt, de regula, mai puternic manifestate la femeie decat la barbat, luand uneori un caracter de “hipererotism patologic” de tipul nimfomaniei.