Cancerele sunt boli caracterizate printr-o proliferare dezordonata, necontrolata si continua a celuleor. Cancerului i se asociaza, in general, numele organului pe care-l afecteaza, de exemplu: cancer de ficat, de plamani, de rinichi etc.
Carcinogeneza reprezinta ansamblul de mecanisme care conduc la transformarea unei celule normale in celula canceroasa, permitand proliferarea anarhica si necontrolata a acestora precum si diseminarea lor in organism (metastaze). Este vorba de un fenomen care are mai multe etape si care, cel mai adesea, se deruleaza pe o perioada indelungata. Anomalii si disfunctionalitati se acumuleaza la nivelul unor gene din organism numite oncogene. In fiecare an se descopera noi disfunctionalitati ale celulei canceroase in raport cu celula normala. Complexitatea procesului de aparitie a unui cancer este din ce in ce mai bine inteleasa, lasand sa se intrevada posibilitatea unor tratamente din ce in ce mai eficace, in viitor.
Mecanismul. In mod normal celulele ce constituie tesuturile si organele se multiplica in permanenta, celulele mai tinere inlocuindu-le pe cele mai batrane. Pentru fiecare tesut, acest ritm e constant si cateodata se accelereaza in functie de nevoi. Astfel, celulele pielii se multiplica mai rapid in situatia cicatrizarii unei taieturi. Aceasta multiplicare celulara, controlata si armonioasa, este guvernata de gene.
Insa, unele dintre aceste gene, oncogenele, sunt susceptibile de a suferi o modificare de structura, numita mutatie; ele determina in aceasta situatie o multiplicare neintrerupta a celulelor, ceea ce conduce la aparitia unui cancer.
Cauzele acestor mutatii nu sunt cunoscute intotdeauna. Unele mutatii sunt probabil spontane, altele fiind determinate de factori exteriori diversi: virusuri, substante naturale sau sintetice, raze solare sau radioactive. Mutatia unei oncogene nu e suficienta pentru aparitia unui cancer, deoarece organismul poseda sisteme de aparare dintre care primul este cel al antioncogenelor. Acestea din urma sunt gene care au rolul sa se impotriveasca actiunii oncogenelor si sa o echilibreze. Actiunea lor e eficace atunci cand nu exista decat o mutatie. Ele insa pot fi depasite cand s-a produs mai multe mutatii. Cateodata chiar antioncogena sufera o mutatie. Ea devine inactiva si lasa cale deschisa oncogenelor, antrenand aparitia unui cancer.
In fine, exista cancere care se datoreaza absentei ereditare a numeroase antioncogene, ceea ce ar explica predispozitiile familiale pentru unele cancere.
Aparitia cancerului. Atunci cand o celula devine canceroasa, ea se multiplica dand nastere altor celule, ele insele canceroase. Cu ocazia primelor multiplicari de celule organismul poate reactiona prin sistemul sau imunitar, care mobilizeaza un anume tip de globule albe, numite fagocite. Acestea din urma recunosc celulele canceroase ca anormale, la fel cum recunosc microbii sau parazitii si sunt capabile sa le distruga. Are loc astfel o cursa contracronometru intre sistemul imunitar si celulele canceroase care cauta sa se multiplice.
Daca acestea sunt mai rapide, cancerul se dezvolta. De aceea bolnavii care au un sistem imunitar slabit (in SIDA, de exemplu) dezvolta pe langa infectii si tumori maligne.
Multiplicarea celulelor canceroase nu se opreste niciodata. Dupa primele diviziuni celulare anormale, nu se mai poate spera intr-o vindecare spontana. Este ceea ce diferentiaza cancerul (tumori maligne) de tumorile beningne. Acestea din urma rezulta si ele dintr-o multiplicare anormala si excesiva a celulelor, dar limitata si localizata, cum sunt de exemplu verucile.
Evolutie. Evolutia cancerului este in general indelungata. Primele simptome ale bolii apar adesea dupa mai multi ani de la constituirea cancerului. Pe masura ce bola evolueaza, tesutul canceros devine din ce in ce mai autonom, fabricandu-si singur factorii de crestere de care acesta are nevoie sau initiind productia lor de catre celule normale care-l inconjoara.
Celulele canceroase se pot desprinde de tumoarea initiala si apoi migreaza prin intermediul vaselor sanguine sau limfatice si se implanteaza intr-un alt organ, pentru a da nastere unei noi tumori canceroase: e ceea ce numim metastaza. In acest fel cancerul e diseminat si generalizat.
O data cu dezvoltarea sa, cancerul devine din ce in ce mai agresiv si rezistent la tratamentele efectuate. Evolutia bolii e diferita de la un tip de cancer la altul. Intr-adevar, exista in corpul omenesc 300 de tipuri de celule, fiecare dintre ele putand da nastere unui anumit tip de cancer.
In plus, pentru acelasi tip de cancer, evolutia poate varia de la o persoana la alta. Aceste variatii depind de numarul si tipurile de disfunctii acumulate in celulele canceroase si de relatiile complexe pe care tesutul canceros il stabileste cu celulele normale.