Indiferent de rezltatul votului de azi…
…. să ridice mâna cine crede că parlamentarii aflați la final de mandat, cu criza în coaste și cu frica că nu mai apucă nici un mandat, se vor cere, chiar se vor trimite singuri acasă, trântind Guvernul, precum și două propuneri de prim ministru care ar fi să vină de la Opoziţia fragmentată în patru. Să ridice mâna cine crede că Traian Băsescu va fi de acord ca Sică Mandolină să fie premierul noii guvernări. I-a zis deja să stea la coadă după eternul nominalizat la câte ceva, Cătălin Predoiu. Barna este deja cufurit la fund că ar trebui să-şi asume şi altceva decât vorbele pe care le azvârle în eter. Să dea păpică la români, să le dea „fericirea” promisă pe afişe. Iar UDMR, tace ca şi capra în iarba deasă – capra behăie doar când se isprăveşte hrana; o muţi în altă brazdă mănoasă, tace şi stă ca o capră.
Să ridice mâna sus cei care cred că Ponta vrea altceva de la această moţiune decât să-şi întărească poziţia de forţă în negocierile cu PSD, o reintrare în forţă în partid, cu partiduleţul lui de ejectaţi de către Liviu Dragnea şi un take-over al acestuia. Este cel mai probabil ca el şi cu Trădătoriceanu să fie cei mai motivaţi în a se trece moţiunea. Oricum vorbim de doi infantili care s-au folosit de poziţia lor în interes personal, indiferent de loviturile încasate de economia României. Trădătoriceanu a reuşit să pună pe butuci România în plină duduială economică, angajând întrg PNL-ul în funcţii publice pe vremea când a fost prim-ministru. Ponta, dacă aţi uitat cine e Plagiatorul Mitoman, vă meritaţi soarta – este cel care, prin intermediul Uniunii Sărăcie Lucie (de braţ cu marii cinstiţi de azi, cei din Partidul Naţional Liberal), a pornit cel mai sinistru asalt împotriva fundaţiilor instituţiilor democratice ale statului.
Dacă privim cu atenție la modul cum s-a desfășurat și se va desfășura operatiunea “Jos toată lumea, să venim noi”, observăm că „noi” sunt patru entităţi distincte care, şi dacă ar fi majoritare, tot minoritare sunt în faţa unui Parlament dominat de PSD.
Apoi e problema banilor. Aceşti politicieni nu sunt de capul lor – în spate sunt interesele financiare ale sponsorilor lor – acelea care pun România pe butuci de ani de zile. Sponsorii au făcut investiţii în afaceri cu statul, aşteaptă deconturile mănoase – o schimbare de guvern acum i-ar băga în faliment. Până află noul ministru şi suita sa de noi secretari şi subsecretari de stat de unde se fac plăţile, vin băncile peste sponsori şi-i execută. Deci? Câştigă România ceva, indiferent care dintre cei aflaţi azi în Parlament iese învingător azi? Se blochează cam tot pe investiții și fonduri europene până la numirea unui nou guvern. Şi, cam asta va fi totul. Doar joc de imagine, indiferent de câştigător.
De moţiunea aceasta, nu le-au mai dat pești, ci undiță și i-au învățat cum să momească. Cine are mai mulți pești (voturi) în găleată la sfârșitul zilei de vot, acela câștigă. Dacă are găleata plină cu guvizii parlamentari necesari confirmării victoriei. Iar noi rămânem cu vorbele şi sloganele.
Acesta este adevăratul blat politic: liderii partidelor își trimit, la modul încrucișat, no-name-urile în lupte seculare “pe viață și pe moarte”. Între timp guvizii electorali sunt hrăniţi cu iluzii deșarte cu mult înaintea zilei de concurs (ziua votului, indiferent de vot), apoi, în respectiva zi, sunt momiți în găletușa candidatului cu același tip de momeală (iar ei pun botul).
Şi, gata!