Cozile de la ANAF/Trezorerie îţi taie orice chef de a plăti dările către Stat, încă din secunda în care vrei să iei bonul de ordine. Apeşi pe buton, îţi iese numărul 602. „Ce bine!”, îţi zici. Au mai plătit încă 500 şi ceva, până la ora 14.30. Se adună bani în vistieria ţării. Apoi ridici privirea către monitorul care arată ordinea la ghişeu şi vezi că abia s-a trecut de numărul 400. Abia apoi mintea ta de om isteţ face un calcul rapid – dacă s-au plătit 400 de taxe în 6 ore, nu au cum să se mai plătească încă 200 în mai puţin de două, în condiţiile în care ştim cu toţii că productivitatea scade în a doua parte a zilei.
Alternativă? Înregistrarea în spaţiul privat virtual. Dacă eşti nou în ale ANAF-ului şi nici nu ai un prieten contabil, nu ai rezolvat nimic.
În primul rând, pentru a-ţi face un cont, dacă nu vrei ca acesta să fie validat tot la ghişeu, trebuie să ai o decizie de impunere emisă în 2013 sau 2014. Dacă nu ai, ghinion! Înapoi la ANAF, la coadă.
„Cum mă pot înregistra fără să mă prezint la un ghişeu al ANAF? Răspuns: Pentru aprobarea cererii de înregistrare fără deplasarea la ghişeu, se pot folosi informaţii pe care numai Ministerul Finanţelor Publice şi dumneavoastră le cunosc. Numerele de înregistrare ale deciziilor de impunere emise în 2013 sau 2014 şi comunicate prin poştă reprezintă o astfel de informaţie. Prin urmare, pentru aprobarea cererii de înregistrare fără deplasarea la ghişeu, se va opta pentru completarea în câmpul “Tip aprobare” a opţiunii „Verificare număr de înregistrare decizie” şi în cîmpul „Număr decizie”, a acestuia”, este răspunsul oficial şi edificator de pe site-ul anaf.ro.
În plus, platforma nu dispune de posibilitatea tehnică de a trimite mailuri către Yahoo. Dacă cumva aveţi o adresa principală de yahoo, atunci vă mai trebuie încă una, pe gmail, de exemplu.
Dacă reuşiţi să vă faceţi cont, trebuie să vă logaţi. Apoi să cereţi o notă a obligaţiilor fiscale, pe care să o plătiţi din cont, de pe platforma de online banking.
Întreaga operaţiune poate dura până la 25 de minute şi trebuie să căutaţi codul de siguranţă şi în folderul SPAM. Atenţie, codul e valabil doar 5 minute, după care e necesară o nouă autentificare.
Nu suntem noi specialişti în domeniu ca să declarăm că nu vom scapă veci de statul la cozi şi ghişee. Dar o spun specialiştii.
Specialiştii în IT explică de ce e blocat cetăţeanul între instituţiile superinformatizate
Guvernul Cioloş a promis o adevărată revoluţie în materie de debirocratizare a statului, accentul oficial fiind pus pe digitalizare şi comunicarea electronică, cu obligativitatea la transparenţă a instituţiilor.
Lucru greu de făcut într-o Românie digitală-schweizer: din perspectiva specialiştilor, adevărată revoluţie s-ar petrece în momentul în care toate sistemele informatice ale statului ar comunica între ele.
Mitul legat de interoperabilitate spune că acest lucru este imposibil de realizat. Motivele invocate sunt multiple: aflăm că sistemele IT s-au dezvoltat în România fără o viziune unitară, ba, pe alocuri, chiar fără utilitate şi numai pentru a acordă contracte pe comision, că sisteme de operare sunt incompatibile, sau că celebrul cod sursă a fost ”confiscat” de dezvoltatori.
Nimic mai fals. În realitate, schimbarea nu se produce din următoarele motive:
Deţinătorii datelor (în speţă instituţiile) refuză să le partajeze. De ce se întâmplă asta, e greu de spus, dar poate fi vorba şi de reacţia instinctivă a sistemului birocratic, dornic să îşi conserve structura, de grijă partidelor faţă de o importantă masă de votanţi sau de simplă rezistenţă la schimbare.
Lipsa de viziune. Sistemele IT sunt create la comandă beneficiarului. Acesta de gândeşte numai la nevoile instituţiei, nu şi la cum ar putea sistemul să facă viaţă mai uşoară cetăţenilor.
Aşa se face că România digitală s-a dezvoltat enclavizat, astfel încât golurile informatice dintre instituţii blochează comunicarea şi conservă birocraţia – în ciuda celor aproximativ 1,5 miliarde de euro, cât a cheltuit România cu informatizarea instituţiilor, aşa cum arată colegii de la cursdeguvernare.ro.