Cel mai frumos lucru la politicienii români este că toți sunt îngeri. Niște nevinovați inocenți care plutesc pe de-asupra noastră și ne vorbesc. Ne vorbesc ce vrem noi să auzim și fac ce vor ei să facă ei.
Fix în această zi, dar cu doi ani stelari mai în spate, Emil Boc era lovit de o epifanie (revelație, mai pe românește):
„Nu eu, ci Vasile Blaga este cel care, peste noapte, bate palma cu PNL şi topeşte PDL în PNL, exact partidul cu care, din 2007 încoace, ne-am aflat în confruntări politice deschise, pe faţă, şi foarte dure. Să ne amintim că PNL a dat afară PDL de la guvernare şi pe Vasile Blaga din Guvern în aprilie 2007, să nu uităm că PNL a fost unul dintre adversarii de la suspendarea preşedintelui, şi din 2007, şi din 2012, PNL a fost adversarul nostru politic şi la alegerile parlamentare din 2008, la europarlamentarele din 2009, alegerile locale şi parlamentare din 2012. Nu poţi să te faci frate cu cei care ţi-au fost adversari din 2007 încoace”, a subliniat fostul preşedinte al PDL. Acesta a mai spus că la alegerile locale din 2012 el nu a fugit de PDL, „aşa cum au făcut-o alţii”, ci şi-a asumat candidatura sub sigla PDL la Primăria Cluj-Napoca, pe care a şi câştigat-o. Emil Boc a mai susţinut că nu poate asista cu sufletul deschis la „topirea PDL în PNL” şi la „funeraliile” partidului, pe care Vasile Blaga „îl bagă în mormânt definitiv”.
Între timp i-a trecut. Am zis să amintesc și de acest episod ca să nu se mai întrebe găuneii cum este cu perfecțiunea și moralitatea neprihănită. Găuneii care acum sunt bot în bot cu cei cu care “nu poţi să te faci frate” căci “ţi-au fost adversari din 2007 încoace”…
Acestea fiind zise, să nu mai aud povești despre cine pe cine a trădat, cine pe cine a dezamăgit. V-am avertizat: obișnuiți-vă cu Adevărul, acesta va fi spus!