Editorial

“Amintiri din COVIDărie”, nu din copilărie! Ipocrizia festivistă a politicienilor faţă de copiii fără copilărie

De la 1 iunie 2020, guvernul României, condus de către Ludovic Orban, în numele lui Klaus Werner Iohannis, trebuia să aplice legea promulgată în 14 ianuarie 2020, de către Chiar El Preşedintele: dublarea alocaţiilor pentru copii.

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, în 14 ianuarie 2020, legea privind dublarea alocaţiilor pentru copii. Potrivit Administraţiei Prezidenţiale, şeful statului a semnat decretul pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, precum şi pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Cu începere de la 1 ianuarie 2020, legea trebuia pusă în aplicare.

Dar Preşedintele Klaus Iohannis le spune copiilor să fie aliaţii lui la spălat pe mâini şi să respecte în continuare regulile sanitare. Probabil cum le respectă membrii Cabinetului Orban: cu ţigara şi wiskey-ul în mână!

Iar Premierul Ludovic Orban le transmite copiilor că momentele petrecute alături de părinți în timpul epidemiei de coronavirus ”vor deveni în timp o neprețuită amintire a copilăriei”.

Zău?

Chiar şi pentru cei 125 de mii de copii care se duc în fiecare noapte nemâncaţi la culcare?

Conform raportărilor internaţionale, România ocupă locul 54 din 175 de țări monitorizate, în ceea ce privește securitatea copilăriei, “la egalitate cu Mauritius și sub țări ca Bulgaria ori Tunisia (locul 48), Kazahstan (45), Ucraina (43), China (40) și Belarus (35)”.

România se numără printre țările europene cu cel mai ridicat număr de decese ale copiilor sub cinci ani – 9,0 la o mie de nașteri, la mare distanță de media europeană de 3,7.

Un sfert dintre copiii instituționalizați suferă de afecțiuni psihiatrice iar 6300 sunt tratați de la bun început cu medicație, altfel spus cu calmante, în locul unei îngrijiri adecvate.

România conduce în topul copiilor cu copii (adolescenții părinți), ca efect al făţărniciei politicienilor şi habotniciei celor care interzic accesul la îngrijiri și educație pentru sănătatea sexuală și a reproducerii. Rata nașterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 și 19 ani este cea mai îngrijorătoare, România înregistrând 34 de nașteri la 1.000 de adolescente. Dintr-un total de 189.780 de nașteri, 17.600 de fete cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani au devenit mame, iar 600 de bebeluși au fost aduși pe lume de adolescente mai mici de 15 ani.

În fiecare zi, în România, cel puţin şase copii sunt abuzaţi sexual – şi vorbim despre cazurile care sunt raportate. Alţii rămân victime nedescoperite. Ascund abuzul de ruşine sau de frică. Şi se izolează în comunităţi încă nepregătite să-i salveze. 2400 de copii sunt abuzaţi în fiecare an în România. Când autorităţile noastre nu fac nimic, familiile caută ajutor peste graniţe. O fetiţă din Hunedoara, care a rămas însărcinată la 11 ani după ce a fost violată de cinci bărbaţi, şi-a câştigat dreptatea la CEDO, când a împlit 20 de ani. La aproape zece ani de la abuzul care a lăsat-o fără copilărie. De ce? Pentru că nişte procurori şi nişte judecători din România (printre care şi femei!) au decis că fetiţa “şi-a dat consimţământul”. La 11 ani!? Cazul acestor neterminaţi în slujba statului este supus acum anchetei Consiliului Superior al Magistraturii – dar numai că s-a obţinut DREPTATE în afara Ţării, în afara acestui sistem judiciar şi politic PUTRED din România.

De 10 ani, anual, dispar din sistemul de educaţie aproximativ 250.000 de copii cu vârste între 7 şi 17 ani. Un sfert de milion de copii sunt menţinuţi captivi în sărăcie.

Stratisticile oficiale ne arată că aproape 40% dintre familiile României își cresc copiii în sărăcie. Banii nu le ajung pentru nevoile zilnice iar asta înseamnă, în primul rând, hrană și acces la educație. Rezultatul imediat al acestei situații se reflectă în abandonul școlar: 20% dintre copiii României nu își termină studiile obligatorii.

Şi, pentru a duce ipocrizia pe culmilei politichiei de mărgăritar, pudibonzii de la Partidul Social Democrat vin cu un proiect de lege prin care dacă tot se introduce educaţia sexuală în şcoli, să nu i se zică “sexuală”, ci sanitară.

Ştiţi, pe vremea lui Nea Ceaşcă a explodat o fabrică de mezeluri şi o rudă de salam a aterizat intactă pe un norişor unde a fost găsită de doi îngeraşi. “Ce e asta?” – a întrebat un îngeraş. “Habar nu am. Nu am mai văzut aşa ceva. Să chemăm un heruvim, poate ştie acesta” – a zis celălalt îngeraş. Şi, tot aşa, din rang superior, în rang superior, au chemat toată suflarea Raiului să-şi dea cu părerea ce poate fi ruda aceea de salam, altceva decât “lucrătura Diavolului”. La final a apărut Fecioara Maria care, examinând subiectul, a decretat: “dacă nu ar fi cele două sfori de la capete, parcă ar fi Sfântul Duh”!

Acum, sincer, vă miraţi că 17.600 de fete cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani devin mame în fiecare an, iar cam 600 de bebeluși sunt aduși pe lume de adolescente mai mici de 15 ani?

Acestea sunt “amintiri din COVIDărie”, nu din copilărie!

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *