Undeva prin 9 sau 10 noiembrie anul curent, data stelară (că în Cluj-Napoca timpul nu contează), Titanul din Răchiţele a făcut o vizită de lucru şi imagine la Podul Porţelanului. A plimbat ceva ce seamănă cu o trotinetă prea mare pentru el şi ne-a anunţat că podul e gata în proporţie de 70%.
Că din 2014 se procrastinează lucrarea, nu e nici un bai.
Fain e (ca la Cliuuuj), că podul este gata conform celor inscriptionate pe panoul de descriere a lucrării.
Bravo, Emil Boc, în sfârșit, felicitări! Vă dați seama ce viteză a a băgat Excelența Sa, Maestrul, în muncitori dacă ce nu s-a făcut din 2014, s-a executat acum? Realizați că în vreo 20 de zile muncitorii de la Porțelanului au reușit să parcurgă ultimii 30% ai lucrării? Ceea ce muncitorii de la Turnul Pompierilor nu reușesc de un an imediat să facă? Cele mai grele procente la o lucare în Cliuuuj (unde e fain), sunt ultimele 0,00001%!
Cum zice presa locală de chitanțier: toate lucrările din Cliuuuj (unde e fain) ”prind contur”. Doar că prind contur pe unde le apucă: Podul Porțelanului prinde contur la Clădirea Filarmonicii, Turnul Pompierilor prinde contur pe Someșul navigabil șamd.
Și n-aș vrea să închei fără să anunț că în proporție de 99,999999% s-a lansat la Turnul Croitorilor un nou volum de versuri al Întâiei Doamne a Clujului, această ”făptură inefabilă”, ”dublu articulată”. Săraca doamnă nu are nici o vină că madam Petraș (de la Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj) e cam pupincuristă, iar criticul iliterar (de-a dreptul hilar) Pompiliu Crăciunescu e cam semidoct și agramat.
De fapt am dubii că un așa critic literar ar avea vreo urmă de IQ, dar cine sunt eu?
În schimb, pupincurismul literar plin de bășini din Cluj-Napoca, transcede inefabilul trans-lingvistic al dilatării temporare sau permanente al unui organ cavitar sau tubular, ori a licenței care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. Ectazie sau ecstazie (cuvânt care nu există în dicționar), aceasta este întrebarea grație căreia poeta Oana Boc, vegheată îndeaproape de poeticiana Oana Boc, âși taie adânc, sub înalt orizont, propria matcă în pajiștea liricii noastre de azi.
Pupincurismul literar și agramatismul de înaltă făptură solară.
Ce plătește soțul (limbism), pățește și soața.
Fotocredit panou lucrare: Székely Zoltán