Adela Haru e trainer în materie de relații și feminitate sau, mai precis, ea le învață pe femei să își descopere adevărata lor natură intimă, să și-o trăiască, să se bucure de feminitatea lor și să o împărtășească, să se dăruiască armonios și echilibrat în relațiile pe care le au cu bărbații, cu lumea și cu ele însele. Tot ceea ce le împărtășește cursantelor sale, Adela a experimentat pe propria piele, toate miturile pe care încearcă să le spulbere le-a trăit și le-a depășit prin propriile experiențe, iar sfaturile pe care le dă în probleme de relații le-a extras în urma propriilor trăiri problematice.
Adela consideră că o relație sentimentală e o oglindă a sinelui, și astfel, orice schimbare profundă și autentică din interiorul unei persoane este automat oglindită și de către partenerul de viață. Scopul cursurilor ei este acela de a transforma ideile limitative în unele capabile să elibereze energiile feminine, care dau strălucirea din ochii unei femei împlinite și bucuria din cadrul unei relații. Povestea de viață a Adelei Haru este istoria transformării sale, dintr-o persoană căreia existența îi dădea dureri de cap, într-o femeie îndrăgostită de viață, a cărei preocupare zilnică este cea de a încălzi sufletele celor pe care îi consiliază:
„Mă pasionează tot ce ține de latura interioară umană, motiv pentru care am ales să le fiu alături oamenilor care vor să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși. Am primit numele spiritual de «Haru», care în limba japoneză înseamnă «Primăvară», astfel încât aș putea spune ca rolul meu e acela de a aduce primăvara în sufletele oamenilor.”
Migrenele îngrozitoare i-au dat semnalul că viața sa mergea pe o traiectorie greșită
Adela s-a născut în Gherla, iar la Cluj a ajuns ca studentă, la Facultatea de Drept. A terminat și masteratul și a lucrat în domeniu, consilier juridic. Se pregătea să devină avocat, când a început să aibă migrene îngrozitoare, cărora niciun medic nu le găsea cauza. La un moment dat, se afla pe coridorul secției de neurologie, aștepta să intre la medic, alături de o mulțime de oameni, iar spitalul, atmosfera, i s-au părut atât de înfiorătoare, încât s-a decis atunci, pe loc, să își ia sănătatea în propriile mâini și să își deslușească singură cauza suferinței:
„Și atunci mi-am și dat demisia din funcția de consilier juridic și, după ce am demisionat, ceva s-a liniștit foarte tare în mine, pentru că mi-am dat seama că acesta nu era drumul meu, că ceea ce făceam nu mi se potrivea sufletește, deși, din punct de vedere financiar, eram mulțumită.”
Înainte de a demisiona, Adela a trăit și o experiență personală nefericită, prietena sa cea mai bună a murit de cancer la doar 23 de ani, eveniment ce a pus-o foarte tare pe gânduri. După ce a renunțat la job, și-a petrecut câteva luni la bibliotecă, citind foarte multă literatură ezoterică:
„Eu eram foarte preocupată de lucrurile acestea, încă din adolescență, dar nu eram foarte convinsă că ele se pot aplica. La 14 ani eram foarte pasionată de Osho și, deși ani de zile am citit toate cărțile scrise de el, îmi era greu să cred că acele idei pot fi aplicate de către omul de rând. Au trebuit să treacă 10 ani ca să înțeleg ce spunea el, de exemplu, să fii conștient foarte mult de tine însuți.”
După ce și-a dat demisia, la 24 de ani, Adela a început căutarea de sine. Era preocupată de o alternativă ocupațională și atunci a aflat despre ”coaching”. A urmat câteva ședințe de coach, legate de profesia care i s-ar potrivi în continuare, apoi a început să facă voluntariat pentru organizația „Schimbare Pozitivă”. Acolo i s-a oferit posibilitatea de a conduce câteva grupuri de suport, „Găsește-ți jobul care ți se potrivește!», și astfel a realizat că rezonează deplin cu acest tip de activitate.
Conștientizând că domeniul consilierii i se potrivea, a început să urmeze cursuri la Facultatea de Psihologie, a făcut și Litere, dar și-a dat seama între timp că nu de asta avea nevoie, și s-a îndreptat spre o școală internațională de coaching, Noble Manhattan. Așa a ajuns să înceapă și practica în această sferă de activitate, prin „Life coaching”, după care s-a apucat și de arte marțiale și de studiul budismului Zen, care a devenit pentru Adela o mare pasiune, alături de medicina tradițională chineză și de alte practici care au ajutat-o să înțeleagă mai bine natura umană și energia universală.
Adela a făcut voluntariat și pentru organizația Empower, unde aducea traineri pentru cursuri de dezvoltare personală. Liderul acestei asociații i-a propus să țină, la rândul ei, traininguri, și astfel, în fiecare lună, Adela a ajuns să organizeze seri Empower, unde grupuri de oameni își împărtășeau experiențele.
„Descoperirea feminității, calea spre o relație de cuplu împlinită”
Pe vremea când Adela își dorea o schimbare de carieră, ea se afla și într-un impas relațional. Nu se mai regăsea în relația pe care o avea, și căuta disfuncționalitățile în sine însăși, conform teoriei care spune că, înainte de a te despărți de cineva, pentru că acea persoană nu mai corespunde anumitor standarde sau idei preconcepute, înainte de a da vina pe acea persoană pentru ceva ce nu merge, trebuie să privești înspre tine însuți, să cauți problemele în interiorul tău. Privind cu atenție în interior, universul i-a oferit soluția, printr-o întâmplare ce i-a schimbat viața:
„Eram la masă, la un restaurant, și am auzit întâmplător o discuție între două persoane, bărbat și femeie. Îmi amintesc că l-am auzit pe bărbat spunând: «Până când voi, femeile, nu o să vă recăpătați și nu o să vă trăiți puterea feminității voastre, nu o să fiți niciodată împlinite într-o relație cu un bărbat»
Asta a avut un ecou pentru mine și, fiind o fire foarte curioasă și investigatoare, m-am dus acasă și am răscolit tot internetul, căutând ce e aia «puterea feminității». Eu mă credeam foarte feminină la vremea respectivă și nu îmi pusesem niciodată probleme, ce e aia «feminitate». Am găsit foarte multe informații în limba engleză și am primit o invitație la un curs de feminitate, care se ținea cu Shashi Solluna; nu știam dacă e femeie sau bărbat, dar am zis, clar!, acesta e semnul pe care eu îl aștept, mă duc la cursul acesta! Shashi era din Thailanda, dar cursul se ținea în București, și m-am dus, foarte încrezătoare, pentru că simțeam că se trezește ceva în mine, și mă gândeam că va fi o persoană care mă va putea ghida. Cursul a fost plin de trăiri pozitive, de exerciții de respirație, de foarte multă mișcare, autocunoaștere și de manifestare a femininului, prin dans și mișcare.”
După acest prim curs cu Shashi Solluna, intuiția i-a spus Adelei că trebuie să aprofundeze noile cunoștințe printr-o călătorie mai îndepărtată, spre sinele său. După alte câteva cursuri în România, drumul inițierii a purtat-o pe o mică insulă din Thailanda, unde a urmat un curs de Tao Teacher Training for Women cu Shashi Solluna si Minke de Vos, și astfel a învățat să conducă grupuri sau workshopuri pentru femeile care vor să își descopere mai bine feminitatea:
„Pentru mine feminitatea ține în primul rând de relația femeii cu sine însăși, este acea parte de care numai tu ești responsabilă. Trăim într-o lume duală, yin și yang, ce duce până la urmă spre reunificare, și nu poți să îți pui problema egalității între femeie și bărbat, pentru că trupurile noastre sunt structurate diferit, avem experiențe diferite și percepem realitatea într-un mod diferit.
Feminin și masculin există în fiecare femeie și în fiecare bărbat, până la urmă, vorbim despre două energii. Faptul că ești în trup de femeie nu înseamnă neapărat că ai o energie cu preponderență feminină. Așa ar fi normal și natural, dar ne-am îndepărtat foarte tare de natură și de natural, a preluat mintea controlul, și anumite cerințe sociale. Atunci când energiile acestea din tine, yin și yang, sunt în conflict, se vede în afara ta, tot timpul ești în conflict cu bărbații. Practic, relația pe care tu o ai cu sexul complementar reflectă relația dintre yin și yang din interiorul tău, în sensul că așa-zisele femei masculinizate sunt femei care, la un nivel subconștient, resping feminitatea, adică, încă de mici au înțeles sau au interpretat că nu e bine să fii femeie, că femininul nu e apreciat în societate, și astfel au început să își dorească să manifeste ceea ce e apreciat.”
Sunt multe preconcepții legate de ce înseamnă să fii femeie sau bărbat și, prin cursurile sale de feminitate, Adela Haru vrea să distrugă miturile și să îi ajute pe oameni să înțeleagă feminitatea și masculinitatea la adevărata lor valoare:
„Să fii femeie înseamnă să trăiești în acord cu nevoile cele mai simple și mai profunde ale ființei tale, să îți asumi și să trăiești sexualitatea, pentru că de aici pleacă marele tabu feminin-masculin, de la o înțelegere eronată asupra sexualității.
Există mai multe arhetipuri ale feminității, de exemplu, femeia fecioară, inocentă, femeia de foc, războinică, femeia senzuală, seducătoare, pasională, arhetipul femeii mamă, sau femeia generatoare, clăditoare, care construiește (dacă nu un copil, poate să fie un proiect, un business), arhetipul femeii spirituale, înțelepte, mistice.
Arhetipurile acestea sunt toate la fel de importante și toate se cer trăite de către o femeie, iar dacă unul sau mai multe dintre ele nu se manifestă, femeia va trăi tot timpul o frustrare și o stare de neîmplinire, care se va manifesta în special în relații. Uneori femeile caută bărbatul care să le acceseze un anumit arhetip, dar eu cred că nu trebuie să vină un prinț călare, care să te deschidă sau să te transforme. Poți începe asta de una singură, și să îi atragi ulterior pe bărbații potriviți nevoilor tale din momentul respectiv, în funcție de ce nevoi de autocunoaștere ai.”
„Încă le lipsește femeilor capacitatea de a fi relaxate în relațiile cu bărbații”
De la feminitate, Adela a ajuns să scrie foarte mult despre relații, un domeniu unde consideră că există foarte multă confuzie, ca o consecință directă a confuziilor interioare. Tot ceea ce scrie este filtrat prin propria experiență:
„În momentul în care am intrat mai în profunzime și am început să trăiesc pe pielea mea feminitatea și să exprim arhetipurile uitate, lăsate în umbră, nu numai că relația mea s-a îmbunătățit considerabil, dar l-a determinat și pe el să se preocupe mai mult de masculinitatea lui – e un proces în oglindă, întotdeauna.”
Adela s-a întors din Thailanda foarte entuziastă, cu gândul că va schimba „culoarea femininului” de la noi. Lucrurile, însă, nu au fost întotdeauna roz:
„După ce m-am întors, în 2013, mă uitam pe stradă și vedeam feminitatea reprimată în cazul multor femei. Îmi dădeam seama după felul în care mergeau, după postură, erau rigide, lipsite de flexibilitate (calitate specific feminină), ca să nu mai zic de lipsa de zâmbet, de lipsa strălucirii. Pentru mine, o femeie căreia nu îi strălucesc ochii, nu e feminină.
Am remarcat și lipsa de culoare în îmbrăcăminte. Creativitatea, arta, sunt specifice feminității, trebuie să le manifești în viața ta prin felul în care te îmbraci, te aranjezi. Față de Thailanda, în țările din Occident e mai multă sobrietate și seriozitate, care nu prea se pupă cu femininul.
Și atunci am conceput niște cursuri, special pentru femeile din Cluj. Au fost femei care au răspuns pozitiv și au venit, dar m-am lovit și de foarte multă reticență. Am adus foarte multe informații noi legate de sănătate, de cum să te îngrijești, de atitudinea pe care trebuie să o ai în viața de zi cu zi și în relație cu bărbații, concepte care nu au fost acceptate și digerate din prima. Și atunci am realizat că nu e ușor să fii bărbat!
Ce am observat că lipsea foarte tare, și încă le mai lipsește femeilor de la noi, e capacitatea de a se relaxa, de a fi relaxate în viața de zi cu zi, mai ales în relațiile cu bărbații. E multă tensiune, iar fricile sunt, multe dintre ele, preluate de la mama, bunica, străbunica, tot lineajul feminin din spate. Practic, la workshopurile de feminitate am lucrat foarte mult pe vindecarea lineajului feminin. Folosim diferite tehnici de terapie, de meditație, pe care eu le învăț pe femei să le facă și singure. E suficient să închizi ochii și să îți rogi subconștientul să te ducă exact acolo unde s-a împotmolit ceva, unde ai înregistrat că masculinul e periculos.
De asemenea, lucrăm foarte mult pe eliberarea de preconcepții, pe ce înseamnă feminin, dar, mai ales pe ce înseamnă masculin, pentru că, pornind de la afirmația «Bărbații sunt…», riști să atragi exact tiparul acela de bărbat, la nesfârșit, în viața ta; asta are legătură și cu relația cu tatăl, care a fost primul model de masculinitate pentru fiecare femeie – indiferent că a fost pozitiv sau negativ, femeia va căuta relații cu acel tip de bărbat.
Lucrând cu femeile, de-a lungul timpului mi-am dat seama că pentru foarte multe încă nu este momentul să înțeleagă unele lucruri, dar există șanse mari să vină acel moment. Nu toate femeile sunt pregătite să își trăiască cu adevărat feminitatea, însă relațiile disfuncționale le pun pe gânduri și e foarte important ca într-o relație de cuplu să faci tot ceea ce ține de tine, înainte să te grăbești să pui capăt relației respective. Există la ora actuală o oarecare superficialitate: «Nu ești așa cum am crezut eu?! Pa! La revedere!”
O relație se reînnoiește la nesfârșit, dacă îi dai șansa asta, se reîmprospătează. Altfel, riști să ajungi la plafonare și atunci primul imbold e să îți schimbi partenerul. Unilateral într-o relație nu se poate, dar eu sunt convinsă că o relație e o oglindă și, dacă tu, ca femeie, sau ca bărbat, faci într-adevăr niște schimbări profunde în interiorul tău, partenerul ți le va oglindi, mai devreme sau mai târziu. Dacă nu le oglindește, înseamnă că nu le-ai făcut cu adevărat, sau că nu mai e absolut nimic acolo.
Universul funcționează atât de frumos, încât nu lasă nimic în dezechilibru. Întotdeauna atragi ceea ce ești, acel aspect din tine care se vrea pus în evidență, și asta duce la multe probleme în relații, pentru că de obicei partenerul sau partenera reflectă acele aspecte ale tale pe care tu refuzi cu încăpățânare să ți le recunoști. Odată recunoscute și integrate aceste aspecte, adesea problemele dispar, lupta dispare, mai ales în cuplu.”
O relație durabilă, ca o „apă încălzită”
Adela consideră că trăsătura de bază a feminității este frumusețea, capacitatea de a crea și de a aprecia frumosul. Alte atribute sunt eleganța, delicatețea, vulnerabilitatea, emotivitatea, haosul, intuiția, spiritualitatea, maternitatea și capacitatea tămăduitoare:
„Orice femeie are în ea parcă un mare talent de vindecătoare și multe femei vindecă fără să își dea seama, chiar și prin mâncare, când gătesc.”
Trăsătura fundamentală a masculinității, în viziunea Adelei Haru, este verticalitatea:
„Când spun masculin, mă gândesc la un munte, la un brad. Un bărbat aliniat nu pleacă capul în fața greutăților, nu se dă bătut foarte ușor. Un bărbat care își trăiește masculinitatea este bine ancorat în realitate, este rațional, și de asta femininul are mare nevoie, pentru că femeile nu sunt foarte bine ancorate în real.
Un bărbat, pe lângă rațiune, trebuie să aibă și o inimă deschisă (trăsătură specific feminină), pentru că altfel riscă să își compromită viața, iar femeia, la rândul ei, are nevoie și de latura masculină, pentru că altfel ar fi complet dependentă de un bărbat și nu s-ar simți împlinită.”
În medicina chineză se spune că masculinul e foc, iar femininul e apă și atunci, Adela Haru consideră că relația dintre cele două trebuie să fie „o apă încălzită”, pentru că, dacă este prea mult foc, prea multă masculinitate, apa se evaporă („dacă un bărbat e extrem de masculin, femeia o va lua la goană”), iar dacă e prea multă apă, dacă femeia e prea emoțională, focul se va stinge, pentru că „apa îneacă emoțiile” și un bărbat nu va putea rezista foarte mult lângă o astfel de femeie.
„Sunt frumoase, arată impecabil, dar parcă sufletul lor e plecat de-acasă”
Pentru Adela Haru cea mai mare satisfacție este atunci când se întâlnește pe stradă cu femeile pe care le-a consiliat în trecut, pe care le vede strălucind, pline de bucuria feminității lor:
„Pur și simplu radiază, zâmbesc și emană o stare de bună dispoziție, pentru că o femeie care e conectată cu feminitatea ei e o ființă care simte o stare de bine molipsitoare!”
Adela Haru definește o femeie adevărată prin naturalețe, prin profunzime și farmec sufletesc, prin capacitatea ei de a îi contamina pe ceilalți cu fericire:
„Pentru mine e trist să văd că unele femei efectiv mutilează femininul, atunci când apelează la tot felul de ajustări ale diferitelor părți ale corpului, mărite sau micșorate, astfel încât devin artificiale.
Eu vreau să promovez imaginea unei femei naturale, pline de naturalețe și de viață, care emană sănătate și care e capabilă să hrănească viața. Pe restul, le vezi, sunt frumoase, aranjate, arată impecabil, dar dacă te uiți în interiorul lor, nu e nimeni acasă – parcă sufletul lor e plecat de acasă!”