Vocea ta

Acuze grave la adresa Spitalului de Boli Infecțioase Cluj: o femeie a murit după ce a fost tratată de COVID, deși diagnosticul inițial a fost bronho-pneumonie. Experiența traumatizantă a familiei

Un clujean reclamă faptul că mama sa a murit cu zile, după ce a fost internată la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj-Napoca. Potrivit bărbatului, femeia, în vârstă de 65 de ani, a fost internată cu bronho-pneumonie, dar a murit de COVID. El susține că medicii în loc să o trateze de bronho-pneumonie, au tratat-o de COVID. Mai mult, a luat și trei infecții intraspitalicești în cele 28 de zile cât a stat internată în spital.

Bărbatul reclamă și lipsa de comunicare a cadrelor medicale și protocolul referitor la pacienții care mor de COVID – nu pot fi îmbrăcați, înainte să fie puși în sicriu, ci sunt introduși direct într-un sac, care este sigilat și pus în sicriu.

Redăm mai jos mărturisirea bărbatului, care a fost postată pe Facebook însoțită de mai multe fotografii. Omul spune că experiența sa și a familiei a fost una traumatizantă:

Am scos-o pe mama de la morga Spitalului de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca. Experiență foarte tristă, traumatizantă.

O să povestesc nedreptățile, indiferența, neglijență, lipsa de comunicare a personalului medical și abuzurile sărvârșite. Au numai drepturi, dar obligații au numai pacienții. Mama mea, Nagy Ana, a fost internată cu răceală, bronho-pneumonie și a murit de covid.
Dacă era anul trecut când nu se știa de acest Covid, azi trăia. Au făcut tratament pentru Covid, iar infecția de la plămâni nu au tratat-o cu ce era necesar. Au fost 5 zile când nu i-au dat antibiotice pentru bronho pneumonie, dar i-au dat medicamente pentru Covid.

A stat în spital din data de 3 august și în 31 august 2020 când a decedat.

A luat în 28 de zile de spitalizare 3 infecții intraspitalicești grave, care au contribuit și ele la decesul mamei mele.
Am cerut necropsie-autopsia și se spune că la bolnavii de Covid nu se face autopsia că așa e protocolul dat de Ministerul Sănătății.
Mama avea 65 ani. De 2 ani era la pensie.

Am cerut prin adresa depusă în 12 august să mi se elibereze copie după analize, teste, fișă de observație și RMN, CT pentru a solicita, a cere o opinie separată, independentă de la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș București și eventual pentru un transfer acolo.
Nici până în ziua când am ridicat trupul nu am primit aprobarea și documentele solicitate.
Trebuiau aprobate pe ordin ierarhic, manager spital, manager servicii medicale, administrativ, doctori terapie intensivă, infecțioase etc.

Cand am scos trupul mamei, au chemat si un echipaj de la jandarmerie care sa se asigure ca nu vor fi incidente. Aceasta e procedura, personalul medical vrea sa se asigure ca nu sunt incidente, discutii si alte evenimente generate de rude, de apartinatori cand ridica trupurile celor dragi de la morga spitalului. Jandarmeria a plecat dupa ce am luat trupul mamei.

Si uite asa tristetea, durerea, disperarea, neputinta, frustrarea, intrebarile au ramas in viata mea, a fratelui meu, a tatalui si a altor cunostinte, rude, prieteni.

Am insistat sa o vad, sa o privesc cat era internata, am sunat aproape zilnic cand raspundeau la telefon, am incercat sa pastrez legatura, sa ma informez, sa aflu vesti. Aproape toate erau incurajatoare, bune, era speranta, nadejde, noi familia, prietenii, cunostintele ne rugam, mijloceam, posteam facandu-ne si noi partea noastra si speram ca Dumnezeu e in ajutorul si sprijinul nostru.

Dar dezamagirea, tristetea si disperarea au atins limite greu de suportat – cand am dus hainele mamei sa fie imbracata cu un costum drag ei, sa fie incaltata cu pantofi, personalul, autopsierul si doctorita epidemiologa care supravegheau predarea trupului mamei, au refuzat categoric, neputand fi induplecata afirmand si sustinand ca asa e protocolul de la Ministerul Sanatatii, de la ISU, de la Arafat – ca in cazurile de deces de virus Covid, mortii nu se imbraca. Mama, biata mama era dezbracata complet si asa au tras fermoarul sacului cu fund dublu si au pus capacul sicriului peste ceea ce era – trupul si zambetul trist al mamei mele.

Ce sa fac, ce sa facem, cum sa procedam ca familie, ca prieteni, ca si cunostinte, ca opinie publica?

Incredibile vremuri traim. Va rog ajutati-ma.

Nagy Ovidiu Marian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *