Poate ați uitat cum la fiecare arestare de-a Direcției Naționale Anticorupție ajungeau cameramanii televiziunilor de știri și reporterii speciali înaintea mascaților. Eu nu. Așa că declarația Laurei Codruța Kovesi privind cel de-al doilea dosar penal în care este inculpată mi se pare ipocrită și plină de cinism: ”Fabulații întocmite exclusiv în scopul denigrării. Adina Florea dorește doar un dosar mediatic și nu unul juridic”. Parcă i-a scris Elena Udrea declarația: “Kovesi dorește doar un dosar mediatic și nu unul juridic”…
Cu privire la “fabulațiile” din acest al doilea dosar penal nu am ce să mă pronunț, nu sunt nici procuror, nici judecător. Să argumenteze doamna Kovesi în fața Justiției, fix așa cum îi îndemna domnia sa pe alții când se lamentau de cât de oprimați sunt în fața presei, nu a judecătorilor. Dar cu privire la acuzația de dosar mediatic, aici am expertiza să vorbesc despre cum procurorii și-au transformat în goarna intereselor personale jurnaliști pe care i-au folosit să facă presiune mediatică asupra judecătorilor fix în zilele în care se judecau mandate de prelungire a arestului preventiv al celor aflați sub anchetă și ținuți cu lunile la beci. Vorbesc cu dovezi despre deversări din doasarele de anchetă către mass media – în care să dădeau picanterii și mizerii din viața personală, de la interceptări, care nu aveau nimic de a face cu interesul anchetei, ci doar cu alimentarea oprobiului public și demonizarea celor aflați sub anchetă. Procurorii DNA și-au creat, cu ajutorul ofițerilor SRI și ai acoperiților acestora din mass media o mașinărie de terfelit imaginea celor pe care-i luau în vizor. Nu mă pronunț cu privire la vinovăția sau nevinovăția celor anchetați, nu sunt procuror, nici judecător. Nici cu privire la vinovăția sau nevinovăția Laurei Codruța Kovesi – că nu sunt specialist în telejustiție. Dar am la îndemână Cazul Gazeta în care colegii mei au fost terfeliți, inclusiv cu ajutorul tăpălingeblidelor, turturicilor, ecrivanilor și borcanelor de presă care se dau mari deontologi de presă azi. 11 ani le-au trebuit colegilor să-și demonstreze nevinovăția, în timp ce procurorii (de data aceasta DIICOT), prin intermediul goarnelor lor de presă, făceau exact ceea ce îi acuzaseră în dosar pe jurnaliști că fac: dădeau titluri mari denigratoare, fără nici o legătură cu conținutul, cu scopul de a pune presiune pe opinia publică și de a șantaja. Jurnaliștii erau acuzați că șantajau oameni de afaceri, ceea ce s-a dovedit fals. De fapt procurorii îi șantajau pe judecătorii de libertăți și drepturi civile cu presiunea opiniei publice. Și fix cu asta s-au ocupat și mare parte dintre procurorii din subordinea Colduței.
Și n-a fost suficient. Conform acuzațiilor din cel de-al doilea dosar penal, li s-a dat undă verde procurorilor din DNA să folosească aceeași persoană și ca martor cu identitate protejată, și ca martor cu identitate reală, cu condiția să anunțe instanța de judecată. Dispoziția apare într-o circulară semnată de fosta șefă a DNA în 2016 și îi este imputată acum pentru infracțiunile de grup infracțional organizat și complicitate la represiune nedreaptă. „S-a apreciat că nu există vreun impediment pentru procurorul de caz de a proceda în această modalitate, cu precizarea că cele două declarații nu constituie probe distincte în cadrul procesului penal, necesitatea acestei audieri rezultând în funcție de stadiu urmăririi penale. Totodată, procurorul va informa numai instanța de judecată despre această situație la momentul trimiterii dosarului în judecată sau pe parcursul cercetării judecătorești, printr-o adresă cu regim secret de serviciu”, se specifică în adresa din octombrie 2016. De ce numai instanța, nu și inculpatul, respectiv avocatul/avocații acestuia? Şi de ce secret de serviciu? Cum se mai aplică principiul armelor egale în faţa Justiţiei? Poate așa se explică și suspiciunea exprimată de mass media clujeană cum că și DNA Cluj a folosit aceeași metodă în dosarul fostului șef al CJ Cluj Horea Uioreanu, folosind același martor și ca acoperit și ca real.
Kovesi este acuzată că “pe durata exercitării mandatului de procuror șef la Direcția Națională Anticorupție, în perioada 2015-2016, ar fi coordonat, prin activitatea efectiv desfășurată, prin ordine si dispoziții date, grupul infracțional inițiat de doi procurori și un ofițer de poliție judiciară, la care au aderat alți trei procurori și un alt ofițer de poliție judiciară, iar aceștia ar fi acționat, în mod coordonat, în scopul comiterii infracțiunilor de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă, influențarea declarațiilor, inducerea în eroare a organelor judiciare, fals intelectual și uz de fals”.
În apărare, Kovesi declară – presei, nu judecătorilor: “Circulara la care se face referire în comunicatul de presă nu a fost un ordin, ci o sinteză a concluziilor desfășurate la o ședință de lucru internă din DNA, prin care s-a comunicat tuturor procurorilor că a existat o situație în care procurorii de caz au audiat un martor cu identitate reală și apoi și cu identitate protejată. Prin circulara respectivă am transmis tuturor procurorilor modul în care a fost soluționată situația de către instanța de judecată. Esența sintezei a fost aceea că judecătorul trebuie încunoștințat de către procuror în cazul în care este vorba de același martor”.
Judecătorul, nu şi inculpatul. Şi ca secret de serviciu… Ce să înțeleg din asta, că dacă e informat judecătorul, un martor poate fi considerat doi martori în interesul anchetei, prin aceasta dând greutate mărturiei? E ca și cum aș mai inventa eu o sursă prin care mi-aș confirma sursa inițială de informație și aș declara senin: se confirmă din două surse, e real. Dar numai eu, nu și cititorul, știu că nu sunt două surse independente… Înlocuiți cititorul cu inculpatul și cu avocatul acestuia care, în apărare, s-au lovit de secretul de serviciu.
Subliniez că libertatea probelor instituită de art. 97 alin. (2) Cod de procedură penală nu este o una absolută, ci subordonată principiului omniprezent al legalităţii. Vorbim despre libertatea obținerii cestora, cât şi despre legalitatea obținerii acestora. Căci Codul de procedură penală (art. 101 şi 102) prevede că mijloacele de probă obţinute prin încălcarea principiului loialităţii şi a principiului legalităţii nu pot fi folosite în procesul penal.