Raluca Mara e o actriță ce te farmecă de la prima reprezentație scenică. Face parte din noul val de actori tineri și independenți ce, prin spațiile culturale pe care le dezvoltă în Cluj, aduc un suflu nou, de prospețime și autenticitate, fenomenului cultural din acest oraș în care prea mult se mimează și prea puțin se joacă teatru. E membră fondatoare a Reactor, unul dintre cele mai originale medii artistice independente din Cluj, ce, în ciuda apropierii spațiale de Teatrul Național (e situat pe strada Petöfi Sándor, nr. 4), e departe de multe dintre piesele prăfuite, aberante sau lipsite de sens și de catharsis ale naționalului clujean.
Am întâlnit-o pentru prima oară la ,,Pasărea care nu e”, o piesă care o reprezintă ca actrița pe Raluca Mara, fiind proiectul ei personal, în care spectatorului i se aruncă verde în față întreg spectacolul din spatele spectacolului lumii, toate adevărurile cinice, știute dar nespuse, ale fiecăruia dintre noi.
Actrița ce a absolvit Facultatea de Teatru din Cluj în urmă cu 4 stagiuni a reușit ca, prin această primă piesă creată și jucată în totalitate de ea, să dea măsura potențialului ei creator și să ne arate potențialitățile ei ca artistă a scenei. De Raluca Mara vom mai auzi cu siguranță, atât prin proiectele personale de teatru independent, cât și prin colaborările cu teatrele naționale. Deocamdată cu Teatrul de Nord din Satu Mare, fiindcă Teatrul Național din Clujul Mic nu știu cât de interesat e de actori tineri, care i-ar putea crește valoarea. Însă artiștii debutanți se descurcă. Își creează teatre proprii, unde fac piese pentru public, și nu pentru amorul personal și, fiind tineri, frumoși, deștepți, originali și creativi, actorii independenți ai Clujului, cum este și Raluca Mara, vor ajunge în scurt timp să depășească valoric mediile artistice dependente de stat, de interese, de orgolii și de autosuficiențe.
,,Teatrul – o alegere asumată parcă dintotdeauna”
Actrița, ce acum aduce un plus de savoare vieții culturale clujene, e originară din Deva. A venit la facultate la Cluj și a ales teatrul, decizie pe care nu își amintește nici când, nici cum a luat-o, având senzația că a fost o alegere de viață asumată dintotdeauna.
De altfel, a început să joace încă din clasa a șaptea, pe scena teatrului din Petroșani, având rolul nevestei într-o dramatizare după nuvela ,,Două loturi”, o piesă regizată de diriginta ei de atunci:
,,S-a scris despre spectacol, pentru că acolo s-au spart farfurii pe bune. Era concurs național între școli și l-am câștigat.”
Pasiunea viitoarei actrițe, însă, în liceu, a fost fizica, materie la care a mers la olimpiadă pe faza națională. Însă olimpica la fizică nu s-a putut subsuma doar acestui domeniu, așa că a ales actoria, având senzația că în orice altă meserie s-ar plictisi, dar, în schimb ,,ca actor, poți accesa numeroase domenii, în funcție de direcțiile personajului pe care trebuie să îl construiești”.
,,Cred că în teatru sunt foarte importante întâlnirile”
Înainte de a alege Facultatea de Teatru din Cluj s-a interesat legat de ce se întâmplă în toate orașele cu facultăți de profil, și, venind și aici la cursurile de pregătire de dinaintea admiterii, și-a dat seama că cel mai bine i se potrivește metoda clujeană:
,,Cred că m-a atras foarte mult implicarea profesorilor, dinamismul exercițiilor care ne-au fost atunci prezentate și atmosfera care părea mai disciplinată. Cred că în teatru sunt foarte importante întâlnirile, cred că profesorii mei și-au pus amprenta foarte mult nu doar pe felul în care am fost formată ca și actor, dar și în ceea ce privește atitudinea mea față de meserie, în sensul că timpul pe care îl dedici, modul în care abordezi ceea ce trebuie să lucrezi și disciplina față de munca ta și față de instrumentul tău, care e corpul, sunt unele lucruri pe care un mentor bun și le poate insufla: Ionuț Caras și Mara Opriș, doamna Miriam Cuibus și doamna Anca Măniuțiu au avut o influență decisivă asupra mea.”
,,Eu cred foarte mult în forța inițiativei personale”
După ce a terminat facultatea, în 2010, s-a angajat în singurul teatru care făcea atunci angajări, Teatrul ,,I. D. Sîrbu” din Petroșani, apoi a fost colaboratoare a Teatrului de Artă din Deva, iar ulterior s-a angajat la Teatrul de Nord din Satu Mare. Este însă și membru fondator al Reactor, spațiul cultural independent lansat la Cluj în primăvara anului trecut:
,,Eu cred foarte mult în forța inițiativei personale și cumva arta independentă îți oferă o libertate de exprimare mult mai bogată, și studiul individual contează foarte mult pentru menținerea atmosferei interioare necesare unui actor, și atunci am luat decizia de a reveni în Cluj, pentru a vedea care sunt oportunitățile aici.”
Oportunitatea e venit în timp foarte scurt prin întâlnirea cu Oana Mardare și Doru Taloș, care tocmai se întorseseră în țară cu gândul de a pune pe picioare un spațiu cultural alternativ:
,,Asta a fost; practic, a doua zi m-a sunat Oana spunându-mi că au găsit un spațiu, să merg să-l văd și apoi am trecut la partea legislativă; atunci au intrat în echipă și Cristian Ban și Daniel Peslari, și am început renovările.”
,,Pasărea care nu e” – ,,Nevoia de a spune cu voce tare lucrurile pe care de obicei nu avem curajul să le spunem”
Deocamdată la Reactor Raluca Mara joacă în două piese, dintre care una, proiectul ei personal, ,,Pasărea care nu e”. Povestea ,,păsării” e una mai lungă și începe în 2010, când a participat la Gala tânărului actor HOP, unde a luat Premiul Maria Filotti cu 15 minute din acest spectacol, pe care ulterior a ales să îl dezvolte:
,,Am pus cap la cap textul integral și așa s-a făcut mare și a crescut și acum așteaptă să fie de fiecare dată devorat și răsfățat de public. Eu am încredere că indiferent de motivația pentru care omul ajunge la teatru, e imposibil să nu rămână cu ceva, iar acel ceva e de fiecare dată ceea ce are el nevoie mai mult.”
Textul spectacolului e unul deosebit de cinic, pe alocuri de sensibil, pe alte locuri de dur sau de agresiv.
,,Singurul lucru pe care acest text l-a împrumutat din felul meu de a fi e nevoia de a spune cu voce tare lucrurile pe care de obicei nu avem curajul să le spunem”, explică actrița, ,,mai departe, textul e destinat publicului, astfel încât fiecare să se regăsească cel puțin într-o părticică din el.”
Reactor – o echipă tânără, care trebuie să se descurce bazându-se pe mijloacele personale
Însă Raluca Mara nu are în prezent doar preocupări actoricești, în cadrul tinerei echipe de la Reactor, cu toții trebuind să contribuie la tot ce e nevoie pentru a duce mai departe acest proiect cultural, de la management, promovare, tehnic, organizarea programului, până la lipit de afișe și împărțit fluturași.
,,Într-o echipă tânără, care trebuie să se descurce bazându-se pe mijlocele personale, fiecare dintre noi face cam tot ceea ce se poate face”, spune Raluca, pentru ea, una dintre marile bucurii fiind faptul că, pe măsura trecerii timpului, publicul Reactor se diversifică: ,,Vedem din ce în ce mai multe fețe necunoscute; dacă la început publicul era format mai mult din prieteni și cunoștințe, acum proporțiile s-au inversat destul de tare, ceea ce e un semn că Reactorul începe să-și formeze un public al lui.”
,,Îmi doresc să intre cât mai multă lume în reacție”
În prezent actrița are două proiecte de suflet, în curs de conturare la Reactor, proiecte care au ambiția de a implica artiști din diferite domenii. Raluca e interesată de colaborarea dintre cuvânt și muzică și de abilitatea de a fi versatil, acestea fiind domeniile pe care intenționează a le cerceta în viitorul apropiat. Își dorește ca Reactorul să poată să își mărească anvergura proiectelor, să aibă posibilitatea financiară de a investi cât mai mult și de a își motiva și în felul acesta colaboratorii, considerând că e foarte important ca în acest spațiu cultural artiștii din diferite domenii să colaboreze între ei, să se întâlnească și să se nască astfel proiecte noi și inovatoare:
,,În principiu îmi doresc să intre cât mai multă lume în reacție și să crească latura asta de educare și formare prin artă a Clujului.”
,,Când joc pentru copii, cei mici mă motivează și mă încarcă foarte mult cu energia lor”
În ceea ce privește latura educativă a artei, spațiul cultural li se adresează și copiilor prin platforma Mini Reactor, ce a crescut în ultima vreme foarte mult, din cauza numărului mare de rezervări sâmbăta având loc acum două reprezentații, în loc de una, cum era inițial:
,,Ceea ce e foarte important, e reacția spectatorilor și felul în care părinții ne scriu după spectacole; oameni care vin și intră pentru prima dată la Reactor țin să ne spună despre felul în care s-au simțit la noi – e foarte important pentru că ăsta e unul dintre lucrurile pe care se bazează arta independentă, pe comunicarea cu publicul și implicarea acestuia în activitatea noastră. Primim același feed-back și la spectacolele pentru adulți, și la celelalte evenimente. De asemenea, reacțiile copiilor sunt întotdeauna extrem de vii, și pe mine, personal, de fiecare dată când joc pentru copii, cei mici mă motivează și mă încarcă foarte mult cu energia lor.”
,,De fiecare dată e foarte drăguț să îi vezi pe copii cum lucrează cu părinții lor”
Mini Reactor se bazează, dincolo de oferirea unor reprezentații, pe dezvoltarea relației părinte-copil, pentru tinerii artiști fiind esențial ca timpul petrecut de copil la Reactor, împreună cu părintele, să fie unul de calitate.
Raluca delectează copiii în ,,Ridichea uriașă”, una dintre piesele ce se joacă destul de des, o poveste despre doi bunici care cresc o ridiche supradimensionată, care e răsfățată și încăpățânată și nu vrea să iasă din pământ.
Mini Reactorul oferă și spectacole de magie și organizează în fiecare lună și workshop-uri în care copiii învață să facă păpuși bi-ba-bo din șosete sau marionete din dopuri:
,,De fiecare dată e foarte drăguț să îi vezi pe copii cum lucrează cu părinții lor și cât sunt de încântați pentru că pleacă acasă cu un nou prieten pe care l-au realizat ei înșiși. Plănuim să începem și câteva cursuri de actorie pentru copii, în care ne vom juca și ne vom distra și sperăm că vor ajuta la dezvoltarea personală a celor mici și la felul în care aceștia învață să comunice.”
,,Latura umană, latura pasională a omului trebuie și ea exploatată și trăită”
Și fiindcă tinerii artiști independenți ai Clujului nu se închid în orgolii personale deșănțate și în autosuficiență, Raluca se bucură de existența unei activități culturale independente intense și variate în oraș și de faptul că publicul are de unde alege și astfel Clujul devine din ce în ce mai viu și mai colorat:
,,Este un oraș care crede în tineri și pariază pe ei. Mi se pare că publicul clujean e foarte deschis la diferite tipuri de artă și își face timp pentru asta și mediul social devine unul mai prietenos prin această înclinație spre cultură și artă. Teatrul social, platformele de teatru politic câștigă desigur teren, dar e importantă și zona imaginarului artistic dedicat ficțiunii, pentru că nu toate manifestările artistice trebuie să aibă un statement social sau politic. Latura umană, latura pasională a omului trebuie și ea exploatată și trăită, oamenii nu vor să vadă în artă doar problemele cu care se confruntă, ci și libertățile de gândire, și fanteziile, și ludicul.”
,,O persoană activă, implicată, puțin prea perfecționistă, și căreia îi plac foarte mult surprizele”
Raluca se definește ca o persoană activă, implicată, puțin prea perfecționistă, și căreia îi plac foarte mult surprizele. Relațiile interumane au de asemenea o importanță deosebită în viața ei, prietenii căpătând conotații de familie.
Actrița Raluca Mara se caracterizează prin disponibilitate spre joc și joacă și o mare încredere în imaginarul personal: ,,E foarte important să crezi în capacitatea de a îți asuma diferite universuri.”
Filmul, domeniu corelat cu profesia ei, intră în sfera preocupărilor personale, însă în sfera pasiunilor se înscriu echitația și climbing-ul:
,,Sunt două lucruri cărora încerc să le dedic cât mai mult timp, și în rest îmi dedic timpul câinelui meu, pe care îl cheamă Opt, pentru că am vrut să fie infinit atunci când stă culcat; numele vine probabil și din faptul că eu sunt născută pe 18.08.1988.”
O tânără actriță, așadar, la început de drum, al cărei drum artistic independent e chiar cărarea pe care face primii pași mișcarea artistică independentă a Clujului. Un început ce va duce probabil spre un infinit de piese bune, la fel ca ,,Pasărea care nu e”, pentru că dacă nu ar fi, nu s-ar povesti! O artistă despre care se vor mai povesti multe, pentru că are proiecte multe și variate și talent pe măsura mulțimii proiectelor. O surpriză pe scena teatrală a Clujului, căreia îi plac surprizele și care mai mult ca sigur își va surprinde în continuare plăcut toți spectatorii mari și mici!