Ovidiu Crișan, îndrăgitul actor al Teatrului Național Cluj, interpretează un rol de excepție în „Dimineața care nu se va sfârși”, un film regizat de părintele Ciprian Mega, un lungmetraj-document despre viața românilor din diaspora. Filmul, care s-a lansat ieri la Cluj, la Cinema Victoria, este o radiografie a dramelor românilor din Cipru, personajele imprimate pe peliculă fiind inspirate din realitate. Astfel, lungmetrajul este mai mult decât un simplu film artistic, reprezintă un documentar care denunță, printre altele, relația defectuoasă a ambasadorului român din Cipru (din timpul regimului Băsescu) cu cetățenii români, Ovidiu Crișan jucând rolul profund negativ al ambasadorului.
Filmul urmărește povestea unei prostituate românce, a unei tinere abuzate de familie în țară, pentru care abuzurile continuă și peste hotare. În cercul intim al prostituatei își găsește „refugiul” și ambasadorul, care își îneacă singurătatea în alcool și în relații sexuale cu prostituatele românce a căror prezență în Cipru o neagă în mod oficial, dar o trăiește în particular, în propriul pat. Eva, tânăra prostituată, se îmbolnăvește de SIDA și, în ultimele clipe ale existenței sale, îl regăsește pe Dumnezeu, prin intermediul părintelui din Cipru, care îi oferă, pe patul de moarte, un ultim ceai cu Divinitatea, căreia tânăra îi cere iertare și care o alină în ultima sa dimineață lumească, una care în plan celest nu se va sfârși – dimineața eternă mult așteptată după noaptea de suferințe prin care tânăra trecuse.
Preotul-regizor Ciprian Mega reușește prin acest film să denunțe nepăsarea autorităților române față de problemele propriilor cetățeni. Din acest motiv, lungmetrajul ar trebui să aibă parte de o proiecție specială în birourile Ministerului Afacerilor Externe, care ar trebui să analizeze și să urmărească mai atent activitatea diplomaților, relația lor cu românii din diaspora, pe care ar trebui să-i ajute și să-i protejeze.
În contrapunct cu acest nivel de lectură „diplomatică”, filmul vorbește în mod magistral despre credință, fiind o adevărată pildă despre mântuire, despre primirea în dimineața veșnică a spiritului a fiicelor și a fiilor risipitori, după noaptea unei vieți risipite într-o lume traumatizantă.
Cu ocazia proiecției speciale de ieri, 21 decembrie, actorul Ovidiu Crișan le-a povestit spectatorilor detalii din culisele acestui film-document. În clipul video de mai jos puteți urmări în integralitate explicațiile actorului Ovidiu Crișan, din care vă redăm în scris doar câteva fragmente:
„Au fost 13 zile de filmare, mult mai puțin decât ar necesita un film de lungmetraj. Filmările au fost realizate în Nicosia, acolo unde este și Biserica Ortodoxă care apare în film. Este primul film de lungmetraj al părintelui Ciprian Mega, împreună cu care am mai făcut un film de scurtmetraj, care a fost proiectat la Festivalul de la Cannes.
Am iubit personajul pe care l-am interpretat în «Dimineața care nu se va sfârși». M-am apropiat de personaj, mi-a plăcut, e și foarte ofertant. Un personaj negativ este de două ori mai ofertant, cel puțin coloristic, e mult mai bogat, este mai nuanțat și știm că personajele negative incită, interesează mai mult spectatorul. Când a scris scenariul, Ciprian Mega știa că o să colaborăm, s-a și gândit la mine când a scris acest personaj.
Părintele Ciprian e un om extrem de ambițios și, prin film, el practic încearcă să comunice niște lucruri pe care altminteri, cel puțin deocamdată, nu poate să le spună. Deocamdată. În acest moment, le spune prin filmele pe care le face. Comunitatea românească de acolo din Cipru îl iubește foarte mult. I-a strâns pe toți, i-a adunat, sunt o mare familie! Este impresionant să îi vezi cât sunt de legați! Și asta biserica a reușit să facă: să îi adune, să îi țină unii lângă alții. Este un preot cu har!
Este un film cu un buget mic, mă bucur că nu se simte asta. Ciprian Mega s-a împrumutat cu niște bani ca să facă filmul acesta.
Știm cu toții că în România majoritatea actorilor sunt actori de teatru, film fac pe lângă asta. Și, sigur că atunci când faci film, mijloacele de expresie sunt altele, dar un lucru trebuie să existe în ambele situații: adevărul!
Povestea este absolut adevărată, iar personajele, cu excepția unuia dintre ele, încă există! Eva nu mai este! Și multe ca ea! Filmul încearcă să spună niște adevăruri, iar scopul teatrului și al filmului este să rezolve niște lucruri, să răspundă la niște întrebări, să rezolve niște probleme. Un film să rezolve o problemă atât de gravă și atât de veche…! Este posibil ca, la un moment dat, lucrurile să se schimbe, în urma realizării unor asemenea filme. Filmul reflectă și relația reală a Ambasadei cu cetățenii români, la scara unu la unu, ba chiar mi-a spus Ciprian Mega: «Ești mai al dracului decât ăla! Dar și ăla…!» Și cei de acolo l-au cunoscut, mulți dintre românii de acolo l-au cunoscut pe ambasador și mi-au spus: «Domnule, exact așa era, domnule: „Ție ce să-ți fac, mă? Ce să-ți fac? Descurcă-te! Du-te și vezi-ți de treabă!”» Așa era: «Hai, lasă, bem ceva! Bei ceva?» Ați văzut cât de îngust, cât de limitat! «Bem ceva?» Asta era important pentru el! Acum sper că s-a pensionat!”