Daca e să o spunem pe aia dreaptă, absolvenții de liceu de anul acesta vor avea doar 11 clase jumate. Nu că ar conta. În România, important e oricum să treci clasa, să intri la facultate, să îți iei diploma, să o pui în ramă, pe post de tablou, iar apoi să știi să îți faci meseria.
Dacă te duce capul să prinzi din zbor, trecând prin viață, diverse informații, sau dacă ești autodidact, ai șanse să ajungi și un om rafinat și cultivat. Altfel, dacă stai după școală, nicio șansă!
De ce se adaptează școala românească atât de ușor noilor condiții? De ce dau dovadă preuniversitarul și universitarul de atâta flexibilitate? Pentru că școala a fost și până acum, 90%, doar o formă fără fond. Iar fondul de 10% poate fi asigurat și online, și numai într-o lună de cursuri.
Școala românească taie frunze la câini de multă vreme prin inadecvare la realitățile economice, tehnologice și sociale, prin conținuturi expirate, care put a comunism, prin materii care se fac doar ca să fie făcute, bifate, trecute, doar pentru o medie care te trece mai departe, în anul următor, până la diploma din final. Cu care te ștergi la fund, de obicei, în final, fiindcă nu știi nimic util, nu știi să faci nimic practic, iar filosofia desuetă cu care te-a îndoctrinat școala îți atârnă ca o piatră de gât în câmpul muncii, care se confundă uneori cu cel de sparanghel.
Dacă se suspendă școala doi ani, nu un semestru, cu condiția ca elevilor să le fie recunoscuți anii, pe bază de lucru manual pe site-urile specializate online pe așa ceva (știți voi care, cele mai accesate, de altfel!), elevii nu pierd absolut nimic! Pot în continuare da examenele de final de ciclu, în care sunt întrebați cine este autorul textului dat, autorul fiindu-le scris sub text.
Iar facultățile îi pot admite online fără nicio problemă pe absolvenții cărora le-a fost testat la Bac doar „alfabetismul” funcțional, nimic altceva, așa cum o făceau și până acum, fizic, pe baza de dosare cu șină și ochi frumoși. Important e, de fapt, ca școala de diplome să primească marfă fără întrerupere, fiindcă oricum, cu ce livrează universitățile în capul studenților, aceștia se pot șterge liniștiți la… Bineînțeles, cu mici excepții.
În România, dacă te duce capul să treci clasa, dacă te pregătești puțin pentru Bac, dacă ai bani să te întreții la o facultate, ai „carte”, dar degeaba, că oricum n-ai parte. Poți avea parte și de 7 masterate, și de două doctorate, dar acestea te vor învăța tot atâta cât te-au învățat cele 11 clase jumate de preuniversitar: teorii inutile pentru tot restul vieții.
Pandemia de acum, prin ușurința cu care se poate renunța fizic la școală, aceasta mergând totuși înainte, ne arată clar un lucru: se poate renunța ușor la un semestru pentru că exista deja mult balast. Școala putea fi comprimată și până acum într-un singur semestru, fără ca elevii să piardă mare lucru, dacă s-ar fi renunțat la tot ce se predă și se face inutil la oră.
Școala a ajuns să dureze 12 ani doar din rațiuni fiziologice – pentru că un om nu poate intra în câmpul muncii la 10 ani, numai după 3-4 ani de cursuri, fiindcă psiho-somatic nu e apt; așa că e ținut în sistemul de învățământ până crește suficient cât să poată începe să muncească. Cei care continuă cu doctorate inutile după terminarea unei facultăți sunt de obicei aceia care fug de muncă – e mai simplu să învârți teorii inutile precum porcul bostanul încă câțiva ani, să faci pe deșteptul la modul steril, decât să muncești, să faci ceva concret, ceea ce presupune efort și cunoștințe reale, puse în practică.
Am ajuns, după Revoluție, o țară plină de doctori. Vom avea, în viitor, chiar și doctori cu 11 clase jumate, 3 masterate de câte un an și o școală doctorală de 3. Anii să treacă, leafa să meargă pentru profesori, diplomele să curgă pentru elevi și studenți!
Dar singurele cunoștințe care contează în viață, într-o societate cu un asemenea sistem de educație defect, dar cu o economie reală, rămân acelea pentru care nu îți va da sau cere nimeni niciodată diplome:
1. Ce știi să faci.
2. Ce și cum gândești.
Asta, până la urmă, se plătește de către angajator. Și tocmai asta școala nu formează. Nici în 12 clase, nici în 11 jumate, nici în 7 doctorate. De-asta școala se poate adapta ușor și se poate face oricum. Pentru că oricum nu contează.