Românii îşi încep anul, conştiincioşi, la coadă la taxe şi impozite. Că “digitalizarea” României este o reuşită a dosarului cu şină: se pot plăti taxele şi impozitele online, doar trebuie să nimeriţi corect “Camera 4 de la etajul doi”…
“Ghişeul punct ro” nu înlocuieşte în mentalul colectiv adevăratul ghişeu, cel la care te duci să faci o plecăciune în faţa funcţionarului. Şi nici nu se socializează pe platforma online aşa cum se face la coadă. Dacă pagina de Facebook în noul Meta va fi înlocuită cu o coadă virtuală (“Ce se dă aici, maică?” “Bârfe, maică, păreri”), în România succesul va fi garantat.
Trăim din nostalgii. Ne-a spus-o şi veşnicul primar al municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, după ce oamenii s-au aşezat la cozi interminabile în prima zi lucrătoare a noului an, şă-şi plătească taxele şi impozitele şi să “prindă” un loc de parcare pe principiul “primul venit, primul servit”: se pot așeza în continuare la cozi cei “nostalgici”.
Asta după ce s-a anunţat cu surle şi trâmbiţe că cererile se pot depune şi online. Dar nimeni nu are încredere în online-ul lui Boc – că şi la Cluj-Napoca “digitalizarea” a prins. Dar numai în sectorul băncuţe “smart”. În rest, celebra angajată digital “Antonia” tot la stadiul de fişier “excel” a rămas.
Dar nu despre digitalizare aş fi vrut să vorbim, ci despre taxe şi impozite. Guvernul a fost amabil să mărească salariul minim pe economie şi, prin asta, să mărească plafonul de impozitare salarială. Iar nu mai va fi suta de lei primită la salariu ce-a fost, ci doar cât colectează statul din ea şi cât binevoieşte să-i lase angajatului şi scârbei de patron din câştigul său, după ce va fi contribuit la “bunăstarea” angajatului. Că statul a dat, dar n-a dat de la el – că n-are de unde. În fond, peste 80% din buget se duce în salarii bugetare şi pensii nesimţite.
Dacă ar fi după “statul” acesta, grijuliu cu sine însuşi, s-ar impozita şi purecii pe care-i mai fac prin mediul de afaceri puţinii patroni – intreprinzători rămaşi prin ţară.
Până acum, se scoteau bani pentru distracţiile guvernamentale din pământ, din piatră seacă. De acum, se vor scoate şi din virtual şi discuţii online. ANAF le ia la purecat veniturile influencerilor și creatorilor de conținut online care (poate) obțin independent venituri din postările pe Facebook, Instagram și alte rețele sociale. Aceştia trebuie să plătească impozit, atât în cazul veniturilor în bani, cât și al bunurilor, vacanțelor sau altor avantaje obținute astfel de la diverse companii care vor să se promoveze.
Îmi aduce aminte de cum voia ANAF să planteze inspectori fiscali la nunţi şi botezuri şi să dijmuiască “darul”. Dar le-a stricat Covid-19 planurile, că nu prea s-au mai ţinut nunţi şi botezuri. În schimb, s-a dezvoltat munca în online.
Cum au să descopere evazioniştii online inspectorii ANAF, într-o Românie digitalizată de râsul curcilor şi dacă au să considere “câştig” impozabil ce realizează “influiencerii” Simion şi Şoşoacă, nu e treaba noastră.
Treaba noastră este să încercăm să armonizăm această dorinţă a ANAF cu năzuinţele Bisericii Ortodoxe Române de a colecta şi ea de la enoriaşi la început de an.
Să punem la masa tratativelor reprezentanţii guvernului și pe cei ai BOR, să se armonizeze să-i poată “călca“ pe români doar de Bobotează.
Că sunt dese cazurile în care cei de la Fisc s-au plâns că, dacă nimeresc în casa contribuabilului după ce vine preotul, nu mai găsesc nimic de luat. Pe de altă parte, nici preoților nu li se pare creștinește să vină Fiscul primul și să-l lase pe bietul enoriaș cu pereţii goi, să nu mai aibă și ei măcar o plasmă, o carpetă cu “Răpirea din Serai“ sau un bibelou cu balerină de udat cu șomoiogul de agheasmă…
Așa că, frumos ar fi să intre în casa omului doar împreună, să ia toate lucrurile găsite și să le împartă la ieșire.
Şi, gata!