Bone Ferencz, individul care și-a sugrumat prietena și a plimbat cadavrul pe bancheta Loganului, condamnat la 20 de ani de închisoare pentru omor, a atacat decizia cu apel. Apelul i-a fost respins, decizia de condamnare rămâne definitivă.
- Curtea de Apel Cluj i-a respins vineri apelul la sentința instanței de fond, decizând că acesta e nefondat, astfel de sentința a rămas definitivă. În apel inculpatul a cerut reducerea pedepsei cu orientarea acesteia spre mediul prevăzut de lege, având în vedere că și-a recunoscut faptele și a cerut ca procesul să fie judecat în procedură simplificată, cu reducerea cu o treime a pedepsei.
În apel a fost stabilit un termen în 12 septembrie, unde avocatul inculpatului a cerut desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se reducă pedeapsa. S-a invocat că în faţa primei instanţe, la data de 6 decembrie 2022, inculpatul a dat o declaraţie în care arată că recunoaşte comiterea faptei şi doreşte să fie judecat în procedura simplificată. De asemenea, a mai arătat că la acel moment nu a ştiut ce face şi se consemnează că această poziţie nu reprezintă o justificare ulterioară a faptei.
În faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză prin care s-a stabilit că inculpatul avea discernământ, această expertiză nefiind contestată de către apărare. A solicitat efectuarea unei noi expertize întrucât prima expertiză nu a fost efectuată în condiţii de legalitate, respectiv se impunea a se efectua în stare de internare a inculpatului. La acel moment inculpatul se afla în Spitalul Penitenciar Jilava, astfel că era posibilă efectuarea unei astfel de expertize. Prin această expertiză nu s-a solicitat şi nu s-a invocat vreun motiv de neimputabilitate ci, ţinând seama de afecţiunile grave ale inculpatului, s-a solicitat să se stabilească dacă discernământul nu a fost afectat, diminuat sau alterat, dar în nici un caz nu s-a invocat iresponsabilitatea.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele permise de prevederile art. 417 Cod Procedură Penală, Curtea de Apel a reținut că apelul este nefondat. Într-o primă analiză, Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum şi o legală încadrare juridică a faptei. În propria apreciere a materialului probator, instanţa de apel a reținut că fapta imputată inculpatului, în materialitatea sa, precum şi în ce priveşte latura subiectivă, a fost dovedită. ”Curtea de apel își însușește aprecierile derivate din interpretarea detaliată și coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care le-a expus instanța de fond în motivare, apreciind că probele administrate au făcut dovada vinovăţiei inculpatului, în afara oricărui dubiu”, a arătat instanța de apel.
Curtea de Apel a respins apelul pe motivul că inculpatul, și avocatul său, au cerut au solicitat efectuarea unei noi expertize medico – legale, pentru a se stabili dacă a avut discernământ la data comiterii faptei. ”Această solicitare, de efectuare a unei noi expertize medico – legale psihiatrice, aptă să ofere date despre existenţa sau posibila afectare a discernământului inculpatului la data comiterii faptei constituie, în fapt, o veritabilă contestare a concluziilor raportului de expertiză medico – legală efectuat în faza de urmărire penală şi nu este compatibilă cu procedura recunoaşterii învinuirii, clamată declarativ de către apărare”, a apreciat instanța de apel. În schimb, procedura recunoaşterii învinuirii presupune ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, dacă inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa. Există, deci, o dublă condiţionare, cea a recunoaşterii totale a faptelor şi cea a necontestării probelor de la urmărirea penală.
Ca atare, Curtea de Apel apreciază că în mod legal a respins instanţa de fond solicitarea apărării de judecare a cauzei în baza procedurii recunoaşterii învinuirii, de vreme ce nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod Procedură Penală.
De reţinut că potrivit susţinerilor din declaraţia de suspect, precum şi susținerile mamei inculpatului, acesta era conştient că îi este afectată starea de sănătate psihică, a consultat un medic psihiatru, a primit tratament de specialitate, dar a omis să urmeze prescripţiile medicului specialist. ”În condiţiile în care inculpatul este o persoană cu un nivel ridicat de educaţie şi implicit, cu un nivel superior de autocunoaştere, nepăsarea sa în raport de propria stare de sănătate este un element critic care nu circumstanţiază favorabil persoana sa şi nici conduita violentă posibil influenţată de afectarea stării psihice”, a apreciat Curtea de Apel.
Ținând seama de aceste criterii, Curtea de Apel a reţinut că pedeapsa stabilită de instanţa de fond, la valoarea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor, este singura proporţională cu gravitatea faptei comise şi singura aptă să corespundă cerinţelor asigurării împlinirii scopului educativ şi preventiv al sancţiunii. Solicitarea inculpatului de reducere a limitelor de pedeapsă a fost, deci, respinsă. ”Pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului, cu executare în regim de detenţie, este astfel apreciată justificată, raportat la împrejurările şi modul de comitere a faptei, la consecinţele produse, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educaţie şi la situaţia sa socială, la antecedenţa sa penală”, a concluzionat instanța. ”Pe de altă parte, durata pedepsei rezultante de 21 ani şi 3 luni închisoare se datorează faptului comiterii prezentei infracţiuni în stare de recidivă post – condamnatorie, ceea ce a determinat aplicarea regimului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, cu consecinţa adăugării pedepsei a cărei suspendare s-a revocat la pedeapsa aplicată în prezenta cauză”.
Decizia de respingere a apelului, ca nefondat, a fost luată de Curtea de Apel vineri și e definitivă.