Cei 52 de kilometri din autostrada Transilvania finalizați sub mandatul de premier al lui Emil Boc de către firma Bechtel au cotat statul român 1,4 miliarde de euro. Contractul inițiat și semnat de către premierul Adrian Năstase în anul 2003 cu scopul de a-i da un impuls politic lui Ioan Rus (pe atunci ministru de Interne al guvernului PSD) în bătălia pentru câștigarea Primăriei Cluj-Napoca din primăvara anului 2004. Ioan Rus a pierdut primăria, România a pierdut banii, fiind țepuită cu ajutorul neprecupețit al factorilor politici.
Nici dacă poleiau cu aur cei 52 de kilometri nu s-ar fi justificat prețul.
Oricum, cu ajutorul procurorilor români care au tergiversat o anchetă absolut necesară în acest caz, nu vom mai afla niciodată cine a beneficiat de această imensă hoție din banul public: faptele s-au prescris.
Dosarul în care au fost efectuate cercetări în legătură cu dispariția exemplarului original al contractului cu Bechtel, deschis de procurorii Direcției Naționale Anticorupție în anul 2013, a fost clasat de Parchetul sectorului 5, anunță Digi 24. DNA, care a deschis dosarul, și-a declinat apoi competența către Parchet. Dosarul a ajuns inițial la Parchetul sectorului 1, apoi Parchetul sectorului 5, care l-a clasat acum pe motiv că o parte dintre fapte s-au prescris.
Pentru toată Autostrada Transilvania, de 500 de km, România ar fi trebui să achite 2,2 miliarde de dolari. În fapt s-au achitat peste 1,4 miliarde de euro pentru 10% din lucrare. Minunat, nu?
Dosarul Bechtel, care conținea contractul semnat în 2003, un document clasificat ca secret de stat nu doar că a dispărut din instituții ale statului, dar nu a mai fost recuperat. Statul român habar nu are dacă documentul a fost sustras, distrus și nici cine se face vinovat cu privire la aceste fapte, inclusiv cu privire la vagonul de bani plătit pentru mai nimic. Iar odată cu clasarea dosarului, nici că va mai ști. Nici noi nu vom mai avea ocazia să aflăm valoarea jafului pe care guvernele post-decembriste l-au executat pe bugetele naționale, măcar în ceea ce privește infrastructura.
În schimb, putem să facem noi un calcul simplu să aflăm de ce anume am fost privați prin aceste jafuri sistematice. Și luăm etalon măcar cei aproximativ 50 de kilometri de autostradă construiți sub Emil Boc.
Dacă s-ar fi construit măcar 50 de kilometri de autostradă pe exercițiu bugetar, România s-ar fi bucurat de 1250 de kilometri (măcar) de autostrăzi și străzi de mare viteză. S-o luăm altfel: s-a calculat că un melc se târăște (dacă trăiește atât) aproximativ 26,28 kilometri într-un an. Dacă un astfel de melc ar fi avut șansa să trăiască la fel de mult (și de inutil) ca și guvernele post-decembriste ale României, adică 25 de ani, s-ar fi târât cale de 659 de kilometri. Guvernele României au construit în 25 de ani doar 648 de kilometri de autostradă. La care am putea adăuga cei 16 kilometri inaugurați la Vama Nădlac, dar îi scădem pe cei care s-au scurs la autostrada electorală Sibiu-Orăștie a lui Victor Ponta și (același) Ioan Rus.
Și cam atât.